Cui nu-i plac semințele? Știu este o întrebare la care majoritatea vom ridica din umeri. Chiar dacă uneori a fost blamat, mâncatul de semințe este o activitate care ne relaxează. Dincolo de asta, ne oferă și un partener pentru bere. Personal prefer ca în serile de weekend să stau la laptop, sa-mi caut un film și să ronțăi ceva. De multe ori acel ceva sunt semințele prăjite de floarea soarelui. Aici știu că semăn cu majoritatea celor din Balcani. Deși au fost de multe ori blamate, din diverse motive, eu nu m-am putut dezlipi de acest viciu. Încă din copilărie semințele prăjite de floarea-soarelui cu sare au fost preferatele mele. Uneori le mai alternam cu cele de dovleac. Sursele de proveniența ale semințelor erau rudele de la țară. Dacă se intampla să rămân fără, întotdeauna exista un prieten care primea si împărțeam frățește. De fapt mâncatul de semințe reprezenta și un fel de liant social.
Cu timpul, chiar dacă am schimbat multe din obiceiurile copilăriei, mâncatul de semințe a rămas neschimbat. Iar în privința surselor de unde îmi iau semințe și acestea s-au schimbat. Astăzi îți poti procura oricând o pungă de semințe, din mult mai multe sortimente, proaspete. Am scăpat de calvarul prăjirii lor. Prăjitul semințelor era cea mai neplăcută parte din întregul proces, pentru mine cel puțin.
Și aș vrea să menționez un aspect: de mic am fost conștiincios și am folosit o pungă sau un cornet pentru cojile de semințe. Știu că sună ciudat, dar de partea asta s-a ocupat mama, care nu mă lăsa să plec cu semințe, luate din casă fara să iau un cornet. În timp asta mi-a intrat în reflex.
Semințele Shampion
Și pentru că tot am pomenit de semințele proaspăt prăjite în zilele noastre, recent am fost invitat la un eveniment. Așa cum puteți bănui, a fost un eveniment la care s-au mâncat semințe la greu. De fapt acesta a fost scopul lui – degustatul diferitelor sortimente de semințe. Pentru unul care savurează aceste mici snacks-uri a fost reală plăcere. Nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns la locație și am văzut că evenimentul a fost organizat de către marca preferată de semințe – SHAMPION.
Până în acel moment nu aveam habar că acesta este un brand românesc. Ba mai mult unul născut în același oraș cu mine Craiova.
Chiar dacă numele nu sună românește, brandul este românesc. Numele după cum se poate lesne bănui înseamnă campion. Nu în limba română, ci în turcă. Numele a fost propus de către unul dintre cei de la care a plecat ideea creării unui astfel de brand, care este de origine turcă.
Mai sus menționam că majoritatea celor din Balcani mănâncă semințe. Iar pentru ca imaginea de ansamblu asupra brandului să fie completă, trebuie să menționăm că la mijloc sunt și bulgarii. Reprezentanții a trei țări cu conexiuni puternice în Balcani și-au unit forțele și au dat naștere brandului Shampion. Trucii au venit cu ideea, bulgarii vin cu produsul finit, iar românii cu partea de sales, stocare și branding.
Despre semințele Shampion
Chiar dacă la prima vedere poate părea o chestiune banală, vanzarea de semințe prăjite, în realitate este vorba despre multă muncă. În spatele acestui produs sunt mai multe echipe. O echipă se ocupă cu cultivarea, o alta cu sortarea (iar aici este un întreg proces tehnologic automatizat si modern), o echipă se ocupă de prăjire și alte echipe se ocupă de distribuție, transport și vânzare.
Nu o să intru în detaliile tehnice ale proceselor de prăjire și selectare. Singurele aspecte pe care le-am înțeles din prezentarea făcută au fost cele legate de: dimensiunea semințelor, raportul dimensiune-miez, spartabilitatea semințelor, conținutul de uleiuri, gradul de coacere/prăjire, aroma și mai ales prospețimea. Deja pentru mine erau prea multe detalii. Nu mă interesa decât să încerc toate produsele. Da ați citit bine, sunt multe produse: seminte albe, semințe negre sau pestrițe, dovleac, semințe cu coajă sau fără, cu sare, fără sare sau cu paprica, alune de pământ etc.
Trebuie menționat că transportul de semințe din Bulgaria se realizează zilnic la maximum 4 ore de la prăjire. Această muncă este necesară pentru a asigura prospețimea produselor. În cele din urmă produsul finit, ambalat ajunge pe rafturile micilor magazine în maximum 3 zile de la prăjire și au o valabilitate de până la câteva luni.
Un alt aspect demn de a fi menționat este că semințele care ajung să fie prăjite și livrate clienților sunt cele mai calitative, trecând printr-un lung proces de selecție. În realitate se selectează semințele doar din anumite specii de floarea-soarelui, cu o anumită dimensiune și cu un anumit volum al miezului.
Pairing
Și pentru ca degustarea de semințe să fie completă a fost făcută în paralel cu una de bere. Pentru prima dată după anii de pandemie, când am participat la o degustare de bere. A fost cadrul perfect pentru un pairing. Am avut spre degustare patru tipuri diferite de bere artizanală, fiecare dintre ele cu o personalitate aparte. Berea făcută la rându-i în Oltenia, fiind un mic brand local, sperăm noi un viitor brand național.
Cei de la Ferma de bere, cu brandul Antica au încercat să ne provoace cu cele patru tipuri de bere artizanală ale sale. Am trecut pe rând de la pilsner până la berea neagră, cu opriri intermediare la IPA și Wheat Ale.
Personal nu m-am putut decide pe care o prefer, așa că la final nu am putut pleca cu mâna goală. pot spune că la întâlnirea cu prietenii de după a fost savurată și apreciată cum se cuvine de toată lumea.