Deși poate părea ciudat numele articolului – Protecția mediului și utopia ipocrită, după citirea următoarelor rânduri s-ar putea să vedeți lucrurile cu alți ochi.
Contextul general
De foarte mulți ani, tot auzim de numeroasele probleme cu care se confrunta mediul înconjurător. Problemele sunt dintre cele mai diverse, de la dispariția unor specii de animale și plante, la topirea ghețarilor și poluarea apei, aerului și solului. Creșterea numărului de oameni pe Terra și dezvoltarea industriilor au făcut ca aceste probleme să se accentueze într-un ritm galopant.
Până nu de mult, aceste probleme păreau de domeniul abstractului, iar în cel mai realist scenariu acestea aparțineau unui viitor îndepărtat. Semnalarea acestor probleme s-a făcut în cel mai nepotrivite momente și destul de nerealist. O să revenim asupra acestui aspect ceva mai târziu.
Cu timpul ne-am obișnuit să tot auzim despre aceste situații de urgență legate de mediu. Am ajuns în punctul în care mulți oameni iau lucrurile ca atare și merg mai departe. Mulți indivizi au ajuns să fie imuni la astfel de informații.
Pe de altă parte există și extrema cealaltă. Sunt cei care se impacientează la fiecare știre legată de un animal împușcat, de un sac de gunoi lăsat aiurea în pădure.
Evident adevărul este undeva la mijloc. Situații asemănătoare au mai existat de-a lungul istoriei planetei. Exceptând-o pe aceasta, restul extincțiilor și încălzirilor globale nu au fost contemporane cu istoria umanității. Cu alte cuvinte, extincții și încălzire globală am avut și în perioadele în care omul nu exista pe Terra. Crize de acest fel au fost cauzate de diverși factori: meteoriți, erupții vulcanice sau pur și simplu schimbări ale poziției planetei față de Soare.
De fiecare dată natura a avut puterea de a reveni.
În timpul extincției dinozaurilor se presupune ca a dispărut cca. 97% din orice formă de viață. Și după acest moment situația a revenit la normal, viața a explodat și iată-ne iarăși discutând despre problemele ecosistemelor.
Totuși sunt lucruri care s-au schimbat față de celelalte momente cataclismice. Însăși apariția omului, a noastră, face ca lucrurile să fie privite altfel. Faptul că suntem direct vizați de o posibilă dispariție ne face să reacționăm. Cum o facem însă? Asta depinde de la caz la caz.
Inițial se vorbea despre faptul că dispariția formelor de viață de pe Terra se va petrece peste secole, chiar milenii. O astfel de perspectivă foarte îndepărtată i-a făcut pe mulți să treacă nepăsători peste astfel de informații. Ultimele predicții arată că în prezent trăim o astfel de catastrofă. Dintr-o dată lucrurile nu mai par atât de îndepărtate, ci ne vizează direct. Pentru unii această perspectivă a devenit una disperată. Dintr-o dată se cer măsuri urgente și alocări de fonduri colosale.
De aici încep să apară cu adevărat problemele. Resursele sunt limitate, oricum am analiza situația, iar problemele sunt multe. Apar din ce în ce mai multe probleme care la rândul lor solicită resurse. Într-un astfel de context apare lupta. De fapt a existat din totdeauna, dar acum capătă alte conotații.
Crize umanitare au existat încă din cele mai vechi timpuri. Perioade de secetă prelungită, molime, războaie, inundații au existat de când lumea. Și totuși ce s-a schimbat în acești ani? Răspunsul este simplu: informația. Revoluția informației a făcut ca lucrurile să capete o amploare fantastică. Astăzi ce care dețin controlul informației pot crea crize și mișcări de mase populare care să lupte pentru cauza lor. Înainte puteai răspândi o informație, un zvon la un număr limitat de indivizi. Astăzi un zvon poate ajunge pe întreg mapamondul în câteva secunde. Această situație este exploatată cu bună știință de către cei care dețin controlul informației.
Ca să revenim ușor către subiectul inițial spunem atât: criza mediul există, dar cu siguranță parametrii sunt alții.
Până unde se extinde cu adevărat impactul crizei mediului cauzate de om nu putem ști cu adevărat, având în vedere aspectul luptei pentru supremația informației și pentru resurse de orice fel.
Avem pe de o parte pe cei care susțin că nu există criză globală de mediu, iar de partea cealaltă pe cei care anunță iminența distrugere ireversibilă a mediului.
Ambele tabere greșesc și au dreptate în același timp. Pe de o parte criza nu este chiar colosală, încă există o biodiversitate destul de mare și încă avem zone întinse de pe mapamond nelocuite de oameni, unde natura își face de cap. De cealaltă parte se constată o accentuată distrugere a zonelor protejate, a resurselor naturale și nivel de poluare în creștere.
Care este soluția problemei? O astfel de soluție nu există! Știu că o astfel de afirmație nu poate aduce simpatia nici unei tabere. Nu asta se intenționează printr-un astfel de articol.
Evident că activiștii de mediu o să vină imediat cu o listă întreagă de măsuri imperios necesare salvării planetei, dar acestea nu sunt fezabile.
Pentru a pune în practică astfel de măsuri de protejare a mediului este nevoie de resurse. Exact motivul conflictului dintre cele două tabere. Indiferent care dintre ele ar câștiga problemele nu se vor soluționa. În prima tabără, cea a scepticilor cu privire la existența problemelor de mediu, va exista în permanență tendința de a acapara resurse. De partea cealaltă vor exista indivizi care vizează resursele celor aflați în prima categorie. Scopul ambelor tabere este același: acapararea de resurse.
Problematica în protecția mediului
Ceea ce diferă este motivul pentru care vor să facă ceea ce și-au propus. Argumentele pot fi diferite, dar scopul final este același.
Niciuna dintre tabere nu realizează că în fapt acele resurse nu le aparțin cu adevărat. Tot ceea ce se întâmplă este faptul că individul în existența sa nu este altceva decât un intermediar al acestor resurse. El le ia de la trecut și le transferă către viitor. Acum se pune însă întrebarea firească: ce fel de viitor?
Adepții capitalului vor spune că doresc progres, evoluție. Către ce anume? Probabil nici ei nu știu.
Adepții protejării mediului vor spune că vor un mediu sănătos, curat și protejat. Acest lucru nu se va putea întâmpla niciodată, din simplul fapt că astfel de crize au existat chiar și atunci când omul nu exista. În plus soluțiile propuse de aceștia se pot pune în practică numai cu resursele luate de la prima categorie – de la capitaliști/industriași. Numai că și aceste resurse sunt limitate, iar pentru a le putea furniza , strângătorii de capital vor trebui să producă și asta numai prin exploatarea mediului natural. Din această situație nu se va putea ieși prea curând. Ținând cont de faptul ca nimeni nu dorește să renunțe la resurse în favoarea altuia de bună-voie – conflictul se va accentua.
Pentru a ne putea da seama de amploarea situației propun următoarele întrebări, la care va trebui să-și caute fiecare răspunsul:
– cine finanțează mișcările pro-mediu din întreaga lume și cu ce scop? Adică cineva investește niște bani și cel mai probabil dorește să-i și primească înapoi, dacă nu chiar înmulțiți. Cei care oferă astfel de finanțări sunt grupuri care au interese economice și care doresc profit. De ce ar arunca cu banii pe fereastră? Probabil resursele se întorc din altă direcție?
– cine face evaluările sumelor și resurselor necesare protejării mediului?
– care sunt metodologiile acestor evaluări?
– ce înseamnă cu adevărat protejarea mediului? Dacă ne gândim la reducerea poluării putem discuta despre câteva soluții sustenabile. Dar aici ne gândim cumva că trebuie să exploatăm alte resurse? Ne gândim care va fi impactul acestor exploatări și cine va plăti pentru asta? Nu cumva renunțăm la ceva și ajungem să creăm o problemă și mai mare? De exemplu energia hidro este sustenabilă și regenerabilă. Dar nimeni nu a gândit faptul că prin construirea de baraje se distrug ecosisteme.
– dacă dorim să renunțăm la plastic înseamnă că exploatăm alte resurse – cum ar fi lemnul. Dar aici intervin iarăși activiștii de mediu care ne spun că distrugem natura. Dar ei nu se gândesc că lemnul este o resursă regenerabilă și cu impact minim asupra mediului. Evident dacă este exploatat rațional.
Realitatea
Indiferent de care parte a baricadei ne vom situa, cea a progresiștilor sau a activiștilor de mediu trebuie să înțelegem că:
– nu putem exista fără să avem impact asupra mediului,
– indiferent ce măsuri vom adopta, natura își are ciclurile ei pe care le va urma cu sau fără noi,
– nu putem exista fără un mediu natural care să ne susțină, din acest motiv este foarte important ca să știm să gestionăm sustenabil toate resursele de care dispunem,
– pentru o evoluție și un progres reale va trebui să ne construim alte paradigme după care să ne ghidăm existența. Risipa și lăcomia nu sunt utile (risipă și lăcomie există la ambele tabere, ceea ce diferă este locul de unde le procură – activiștii de mediu solicită sume de bani enorme , de ordinul trilioanelor de dolari, pentru protejarea mediului, care nu pot proveni decât din exploatarea acestuia.).