Citeam articolul asta și mi-am dat seama că în zilele noastre sunt foarte puțini care mai discută idei și proiecte. Și sunt și mai puțini care vor sa le implementeze. De avut succes cu implementarea unor proiecte invovative nici nu putem discuta. Cei care vor să își pună în practică viziunea, proiectele și care vor să aibă succes migrează către alte zări. Asta este realitatea din întregul bloc european, nu doar românesc.
Situația economică și bunăstarea din Uniunea Europeană sunt de ani de zile sub semnul întrebării, iar viitorul sună și mai sumbru. Sigur, încă ne bucurăm de un anumit grad de confort, dar asta se datorează evoluțiilor economice din trecut din care acum ne hrănim.
Competivitatea economică a Uniunii este în pragul colapsului. Asta se datorează mai multor factori: lipsa de viziune a liderilor, orgoliile “naționaliste” ale unora si mai ales pierderea energiilor în proiecte extrem de nișate si nesemnificative pentru cetățeni.
Voi reformula mai jos câteva din ideile articolului.
Uniunea Europeană: provocări și viitor
Uniunea Europeană (UE) se confruntă cu o serie de provocări majore care amenință coeziunea și viabilitatea sa pe termen lung. Pe măsură ce avansăm în toamna anului 2024, divergențele economice, politice și de securitate pun în pericol stabilitatea proiectului european. În acest context, evaluăm problemele principale cu care se confruntă UE și analizăm oportunitățile care pot fi fructificate pentru a asigura supraviețuirea sa într-un mediu global în continuă schimbare.
Contextul global: concurența între marile puteri
UE se află într-o poziție geografică și politică complicată, prinsă între două mari puteri economice – Statele Unite și China. În același timp, este vecină cu o Rusie agresivă, care urmărește să-și mențină statutul de jucător global printr-o serie de acțiuni violente și imperialiste. Această situație complicată afectează atât securitatea, cât și economia europeană, aducând în prim-plan necesitatea unor măsuri unificate pentru a rezista în fața presiunilor externe.
Lipsa unei piețe unice cu adevărat funcționale
Unul dintre cele mai mari eșecuri ale Uniunii Europene este incapacitatea de a funcționa ca o piață unică autentică. Deși conceptul de piață unică este unul dintre principiile fundamentale ale UE, realitatea arată că statele membre se concurează reciproc în moduri care subminează coeziunea economică. Raportul Letta evidențiază clar această problemă, subliniind cum măsurile protecționiste și interesele naționale împiedică funcționarea unei piețe comune eficiente.
România, de exemplu, resimte direct impactul lipsei aderării la spațiul Schengen. Faptul că țara suportă costuri suplimentare de 2,8 miliarde de euro din cauza barierelor comerciale interne reprezintă o piedică majoră pentru competitivitatea sa economică. Această problemă este amplificată de cererile unor state membre, cum ar fi Austria și Olanda, care impun condiții economice greu de acceptat pentru integrarea României în Schengen.
Dependența energetică și competiția internă
Un alt exemplu de disfuncționalitate în cadrul UE îl reprezintă criza energetică. După sancțiunile impuse de Statele Unite împotriva companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2, Germania s-a confruntat cu pierderea accesului la gazul rusesc ieftin. Această situație a dus la presiuni mari asupra statelor membre din sud-estul Europei, inclusiv România, care au fost obligate să suporte consecințele unor politici energetice nesustenabile.
În plus, politica energetică internă a UE rămâne fragmentată, cu fiecare stat membru promovând interesele propriilor jucători naționali. De exemplu, atunci când industriile europene s-au plâns că gazul natural lichefiat (GNL) din SUA este prea scump, americanii au răspuns că prețul acestuia este de trei ori mai mic la plecare, diferențele de preț fiind cauzate de politica energetică europeană.
Reglementările excesive și pierderea competitivității
Unul dintre principalele puncte de critică la adresa Uniunii Europene este tendința de a impune reglementări excesive care afectează competitivitatea companiilor europene pe piața globală. Aceste reglementări, deseori concepute cu scopul de a evita „abuzurile de poziție dominantă”, au creat un monstru birocratic care împiedică companiile să crească și să devină jucători globali.
Spre exemplu, companiile de transport din Polonia și România au fost subminate de noi reglementări care le obligă să-și cheme camioanele înapoi acasă la fiecare două luni, o măsură care contravine principiilor declarate de reducere a poluării. Acest tip de reglementări, care par să servească interesele unor state mari, cum ar fi Germania și Franța, subminează competitivitatea întreprinderilor din statele mai mici și contribuie la menținerea fragmentării economice.
Tehnologia și educația în Europa: un decalaj îngrijorător
Din punct de vedere tehnologic, UE rămâne blocată în zona tehnologiilor de nivel mediu (mid-tech), în special în industria auto. Lipsa de inovații în alte sectoare este alarmantă, iar această situație este agravată de un sistem educațional care, deși lăudat, nu produce rezultate care să concureze pe plan global. În momentul de față, niciuna dintre universitățile europene nu se află în top 10 mondial, în timp ce India reușește să ocupe o poziție importantă în acest clasament.
Zecile de miliarde de euro investite de UE în cercetare și dezvoltare nu au generat inovații semnificative care să facă diferența pe scena globală. Sistemele educaționale nordice, adesea prezentate ca modele de succes, produc în mare parte absolvenți pregătiți pentru tehnologia de nivel mediu, dar nu și pentru excelența tehnologică necesară pentru a domina sectoarele de vârf.
Politicile „verzi” și efectele lor asupra economiei
Un alt aspect care afectează grav competitivitatea UE este abordarea sa față de politicile de mediu. În timp ce Europa contribuie doar cu 6% la poluarea globală, impune cele mai drastice măsuri de reducere a emisiilor de carbon. Aceste măsuri, deși bine intenționate, au un efect devastator asupra prețurilor și costurilor birocratice, împiedicând astfel dezvoltarea industrială și creșterea competitivității.
În plus, politicile „verzi” nu sunt susținute de inovații tehnologice europene care să ofere un avantaj competitiv. Dimpotrivă, Europa continuă să fie dependentă de materiile prime și tehnologiile din China și Rusia, alimentând astfel industriile acestor state și diminuându-și propria influență pe piața globală.
Europa în criză: Raportul Draghi și perspectivele economice
Raportul lui Mario Draghi, care abordează problema competitivității europene, vine într-un moment critic pentru UE. În contextul unei posibile reveniri la putere a lui Donald Trump în Statele Unite, care ar putea adopta o abordare mult mai comercială și competitivă, Uniunea Europeană trebuie să găsească soluții urgente pentru a evita o criză economică majoră.
Draghi subliniază clar câteva puncte esențiale care nu mai pot fi ignorate:
– Economiile europene funcționează cu o energie de trei ori mai scumpă decât cele din SUA și China, din cauza politicilor „verzi”.
– În timp ce China crește competitivitatea prin subvenții de stat, SUA se bazează pe fonduri private de investiții, în timp ce UE continuă să lupte cu acești coloși economici prin măsuri care includ tipărirea de bani și reglementări excesive.
România și viitorul economic european
În contextul acestor provocări globale și europene, România se confruntă cu propriile sale dificultăți economice și strategice. În primul rând, este necesar un plan clar care să anticipeze cerințele pieței globale din următorul deceniu. România va trebui să-și dezvolte propriile capacități industriale pentru a participa activ la procesul de reindustrializare al UE, subliniat în Raportul Draghi.
Pe lângă provocările interne, România trebuie să folosească oportunitățile oferite de integrarea viitoare a Moldovei și Ucrainei în UE. Această situație deschide noi perspective de colaborare economică, dar necesită o abordare strategică în ceea ce privește utilizarea forței de muncă, infrastructura și resursele naturale.
Concluzie: UE la răscruce de drumuri
Uniunea Europeană se află într-o perioadă de tranziție critică. Problemele structurale, cum ar fi lipsa unei piețe unice func