De ce nu sunt optimist în legătură cu situația din Ucraina scurtă analiză

Pe principiul: sa vorbeasca si Nea Ion ca e si el tot om, am zis ca daca tot isi dau toti cu parerea despre criza din Ucraina sa o fac si eu. 

In principal am observant doua tabere: prima extrem de entuziasmata de reactia Ucrainei si de mobilizarea UE si a Occidentului in general – care este foarte numeroasa si cea de a doua (din ce in ce mai mica) a celor care sustin sub o forma sau alta actiunea Rusiei – sub argumente istorice sau de simpatie personala.  

Nefiind un specialist in geostrategie/geopolitica nu pot sustine ca viziunea mea asupra lucrurilor este cea corecta, situatia fiind foarte complicate. Dar, consider ca sunt cateva aspect ignorate de aproape toata lumea. Nu stiu daca asta se intampla din cauza ignorantei sau pur si simplu a lipsei de informatii. 

Pentru inceput cateva aspecte deja petrecute: 

• Rusia a amenintat si executat amenintarile in repetate randuri, in ultimii ani si nu numai, mai multe tari (indeosebi foste republici sovietice, dar nu numai). Aici avem cateva exemple: Georgia in 2008, Ucraina din 2014 pana in present, Belarus 2021, Kazahstanul, s-a implicat active in conflictul dintre Armenia si Azerbaidjan – neincheiat pana in present. Am mai putea adauga implicarea Rusiei in conflictul din Siria, Republica Centralafricana, Mali, Ciad, iar unele surse spun ca nu ar fi straina nici de loviturile de stat din cateva state din vestul Africii. Cumva am putea observa un tipar: Rusia s-a pregatit de multa vreme de un conflict deschis cu statele care vor sa fuga de sub sfera lor de influenta. Iar alte implicari in conflicte le-am putea cataloga ca extindere a influentei sale sau pur si simplu un exercitiu de antrenament pentru ce va urma. Daca la cele afirmate mai sus am mai adauga si numeroasele incursiuni si hatuiri facute de flota aeriana rusa asupra spatiului aerian NATO din ultimii ani, putem vedea si mai clar tablloul actual. 

• Desi a tot amenintat si executat o serie de actiuni militare, Rusiei nu i s-au impus restrictii financiare relevante. Ba din contra, cumva multe firme ale unor mari afaceristi occidentalis au chiar state occidentale au continuate sa faca afaceri oneroase cu Rusia si regimul Putin pe care acum il blameaza. In multe cazuri s-a constatat chiar un plan pe termen lung in care Rusia juca un rol strategic – vezi cazul Germaniei cu celebrul gazoduct si dependenta totala din punct de vedere energetic de rusi – mai ales dupa ce si-a inchis atomocentralele si unele centrale pe carbune. 
• Nimeni nu a rectionat prompt atunci cand Rusia s-a implicat in alegerile din multe state occidentale – Brexitul, alegerile prezidentiale din SUA, alegerile din Franta prin sponsorizari masive catre anumite formatiuni eurosceptice, sunt voci care sustin ca multe dintre grupurile ecologist ear fi sustinute tot de Moscova (aici sunt multe teorii, mai mult sau mai putin dovedite).  
• Nimeni nu a reactionat vehement atunci cand s-a constatat ca multe dintre sursele care raspandeau fake-news-uri legate de Uniunea Europeana sau pandemie sau in unele cazuri chiar asupra unor politici nationale aveau legatura directa cu Federatia Rusa. Cu alte cuvinte numeroasele ingerinte ruse in politicile uniunii sau ale statelor componente si ale celor partenere au ramas nesanctionate, ba chiar ignorate de toata lumea.  
• Cu exceptia conflictului dintre Armenia si Azerbaidjan  unde fortele armene sustinute de Rusia au cam pierdut, restul conflictelor, fie ele politice, economice si militare le-au cam castigat. Aici as dori sa reiau cateva dintre ele: Brexitul, campaniile de dezinformare, rasturnarile tentativelor de revolutie din Belarus si Kazahstan, alungarea francezilor din Mali, castigarea a numeroase state din Africa ce detin cantitati impresionante de resurse, grupul militar Wegner (pe care Rusia nu l-a recunoscut official, dar de care s-a folosit in multe ocazii) au batatorit caile rusilor in multe zone ale planetei. Daca la acestea am mai adauga si altele unde Rusia a obtinut victorii de etapa: formatiunile politice finantate de catre surse ruse care au patruns in parlamentele multor state, inclusiv cel francez, plus atragerea de partea sa a unor state usor beligerante la nivelul Uniunii Europene sau Balcanii de Vest – vezi cazul Ungariei, Serbiei si conflictul mognit din Bosnia si Hertegovina incepem sa avem contextual actual si mai detaliat.

 

Marile puteri

Ce a facut in tot acest timp UE si SUA? Pai in principium ai nimic. In afara de cateva vocalize anemice ale unor lideri occidentali nimic. S-au multumit sa simuleze actiunile concrete, iar in realitate faceau afaceri cu regimul rus, acum cazut in dizgratie. Au facut promisiuni unor state ca Macedonia de Nord, Albania, Georgia, Ucraina, Muntenegru ca le vor primi in spatial economic comun, dar in realitate au cam abandonat proiectele acestor tari. Ba mai mult au refuzat accesul la spatial Schengen al Romaniei si Bulgariei pe tot felul de argumente, plus refuzul ridicarii vizelor pentru SUA.  

Cu alte cuvinte atat SUA cat si UE si-au tratat o parte dintre aliati ca fiind unii de mana a doua ceea ce i-a determinat pe unii sa caute aliati in alta parte – pe China si Rusia (vezi cazul Portugaliei care a emis obligatiuni denominate in yuani, al Greciei care a vandut portul Pireu chinezilor sau al Ungariei care a beneficiat de investitii masive in infrastructura si fabrici din partea Chinei si Rusiei). Exemplele pot fi numeroase, dar ma voi limita la cateva pentru a nu face articolul extrem de lung. 

Ce se intampla in prezent: 

• Pai UE si NATO inca stau in expectative si ofera o asistenta destul de modesta Ucrainei atat ca resurse militare, logistice si ajutoare umanitare. Stiu ca toata presa vuieste de campanii de strangere de ajutoare, iar guvernele anunta o serie de caravane de ajutorare. In realitate aceste ajutoare, bine-venite, sunt nesemnificative in raport cu nevoile reale ale Ucrainei. 
• In continuare se reactioneaza lent, abia dupa cateva zile s-a luat decizia dezafilierii Rusiei de la sistemul bancar Swift, fara actiune imediata. Nu cred ca o astfel de masura nu a fost anticipate de catre Moscova. 
• O serie de alte masuri care nu au efecte decat de imagine: dezafilierea echipelor si sportivilor din Rusia din o serie de competitii, inchiderea spatiului aerian etc.  

• Inca nu s-a decis confiscarea imediata a averilor celor cu contacte directe cu guvernul rus. 
• Rusia are in continuare o serie de parteneri economici important: China, republicile din centrul Asiei, tari din Balcanii de Vest, tari din America Latina (Brazilia, Venezuela etc.) aici multi ar spune ca nu sunt semnificative, dar in realitate sunt pentru ca oricum inafara de gazul rusesc in tarile dezvoltate produsele rusesti nu aveau cautare, India, tarile arabe, Iranul.  

 

Ce se va intampla in continuare: 

• Este greu de anticipat. Daca ar fi sa luam in considerare ce se spune in media europeana si americana, Rusia ar pierde razboiul si lucrurile vor sta destul de rau pentru regimul Putin si federatie. 

• Indiferent de cine va castiga in acest conflict va trebui sa se treaca la reconstructia Ucrainei distrusa de razboi. Aici va fi una din marile probleme post-eveniment. Ucraina este o tara imensa ca teritoriu, complexa d.p.d.v. social si economic, cu o populatie numeroasa. Nu cred ca se va reusi refacerea rapida a tarii indiferent de castigator. Asta va duce la probleme sociale –  valuri de migranti, econimice pentru ca multe dintre resursele marilor decidenti se vor duce in reconstructive. Indiferent de rezultat se va instala criza economica (cu repercusiunile sale), alimentata de criza pandemica/post-pandemica, criza inflatiei, criza energetica si mai ales numeroasele crize sociale din toate tarile occidentale.  
• Vor aparea numeroase crize si franmantari sociale si economice in Europa si in SUA cauzate de preturile care au explodat, economiile tarilor dezvoltate vor suferii socuri dupa socuri. 
• In Occident vor aparea tot mai multi lideri populisti care vor castiga simpatia oamenilor si alegerile, vor lua masuri populiste care vor amplifica crizele deja existente si care vor mai aparea. 
• Si in Rusia cu satelitii sai se va instala criza, dar acolo oamenii oricum sunt obisnuiti sa traisca greu, sa infrunte neajunsurile si vor resimti mai usor socul post razboi, pandemie, criza sociala. 

Scenarii posibile: 

• Rusia va declansa un razboi nuclear daca va constata ca nu mai are nimic de pierdut. In acest scenariu lucrurile sunt clare: distrugerea totala a lumii asa cum o cunoastem in prezent. Ce va urma dupa scenariul post-apocaliptic este greu de estimate. 
• Rusia castiga razboiul in Ucraina. In aceasta situatie mai apar alte doua scenarii posibile: se va limita la Ucraina si lucrurile vor incepe sa intre cat de cat pe fagasul normal, iar crizele ce vor urma vor fi mai usor de gestionat; sau nu se va opri la Ucraina si va incerca sa refaca macar partial sfera de influenta obtinuta dupa 1945 – in acest scenariu UE se va prabusi, iar crizele ce vor urma vor fi aproape imposibil de surmontat. Si in acest scenario, in care Rusia intra in conflict direct cu NATO exista riscul extrem de mare sa ajungem la conflict nuclear. 
• Rusia pierde razboiul din Ucraina si accepta infrangerea, regimul Putin se prabuseste si incepe reconstructia Federatiei Ruse. Sanctiunile de orice fel s-ar ridica una cate una. Acest scenariu ar fi cel mai bun pentru umanitate, dar este cel mai putin probabil. Atat Rusia, cat si lumea din jurul ei are niste particularitati pe care occidentalii nu le pot pricepe: nu accepta usor infrangerea, chiar daca o va face va fi doar pana sa isi pregateasca un nou atac. Nu poate fi condusa aceasta lumea in mod democratic, nu are resursele necesare pentru acest lucru, nu are experienta necesara.  
• Ultimul scenario pe care il voi prezenta (sigur, pot exista multe alte scenario, unele poate compuse din cele de mai sus, dar in realitate cele mai probabile vor fi cele prezentate aici), este cel in care Putin va fi debarcat de la conducerea Rusiei. Acest scenario este foarte posibil, mai ales pentru ca pare ca este cel mai agreat de catre Occident. Nu se cunoaste exact daca exista un plan concret al SUA, NATO si UE sa-l debarce pe Putin, ci cred ca mai degraba se mizeaza pe evenimente create in interiorul factorului decisional rusesc. Acest scenario, este dupa parerea mea, al doilea cel mai pagubos scenariu – dupa cel cu conflictul nuclear. Motivul pentru care sustin acest lucru este urmatorul: in Rusia exista un vid de lidership. Cu alte cuvinte nu exista un lider unanim acceptat care sa-I succeada lui Putin. De-a lungul timpului acesta si-a executat toti posibilii adversary, chiar daca nu toti ar fi avut capacitatea de a-I pune cu adevarat probleme in plan intern. Avand in vedere specicul Federatiei Ruse, acest lucru, indepartarea lui Putin fara a lasa un successor validat de clasa nomenclaturista, va duce la destramarea Rusiei in republici constituente. Asta va duce mai departe la escaladarea conflictelor pe criterii entice si nu numai in toata Federatia Rusa. Riscurile sunt enorme pentru intreaga umanitate pentru ca Rusia este o putere nucleara, iar daca se va destrama vor aparea o serie de state cu capacitate nucleare si ai caror lideri vor fi niste Putini mai mici. Se vor reactiva o serie de orgolii regionale, bazate pe criterii entice, religioase (Rusia fiind una dintre tarile cu cea mai numeroasa comunitate musulmana) si cu lideri autocrati, daca nu chiar dictatori. De-a lungul timpului Rusia sub diferitele sale denumiri, a actionat asemanator indifferent de perioada istorica in care s-a aflat: a create si mentinut o serie de conflicte inghetate (sau mocnite) de care se folosesc pentru a tine sub control populatiile din anumite teritorii. In aproape toate statele, regiunile, oblasturile constituente exista conflicte de acest fel. Ele au aparut in urma numeroaselor  stramurtari fortate efectuate de regimurile care s-au succedat. Intre acestea s-au nascut o serie de frustrari din modul in care unele au primit mai multe drepturi si proprietati in dauna celorlalte. In multe cazuri s-a apelat chiar la legende, istorii falsificate sau accentuarea unor evenimente istorice.  

 

Concluzie

Intr-un astfel de context putem spune ca oricum s-ar solutiona acest conflict al orgoliilor, lucrurile nu vor fi simplu de gestionat ulterior, daca va mai fi ceva de gestionat.  

Este dovada clara cum un lidership disfunctional (indeosebi al Occidentului) si o perioada indelungata de pace si bunastare nu fac altceva decat sa duca la dezastru. 

Poate umanitatea va gasi un alt scenario posibil si va reusi sa-l implementeze astfel incat omenirea sa se poata reface ca mai apo isa evolueze intr-un mod mult mai sustenabil.