Fusăi și eu la Miami Bici. Nu în state, ci mai colea la noi… la cinema.
Este vorba despre filmul românesc – Miami Bici. Pe data de 22 februarie a avut loc lansarea filmului Miami Bici și la Craiova. În cadrul festivității de la lansare, organizată în cadrul Inspire Cinema am avut ocazia de a ne fotografia cu cei doi protagoniști.
Ajuns la eveniment doar din dorința de a mai socializa cu câțiva bloggeri, fără prea mari așteptări din partea filmului, am fost puțin surprins. Pe de o parte disponibilitatea celor doi actori Matei Dima și Codin Maticiuc de a socializa și de a face poze cu toată lumea. Având experiențele nu tocmai dintre cele mai bune legate de filmele românești, singura mea speranță era să nu mă umplu de nervi la vizualizatul acelor clișee cu ciorba și glumele fâsâite.
Miami Bici
Văzând inițial trailer-ul filmului am început să mă gândesc că s-ar putea să fie altceva. Și așa a și fost.
Primele remarci legate de film au fost cu privire la calitatea imaginilor și a sunetului. Deja după câteva minute eram la modul wooow.
Filmul începe într-un mod cât se poate de banal, cu câteva clișee legate de sărăcia românească și mizeria în care încă trăiește o bună parte din societate. La acest fundal se adaugă și câteva replici nu dintre cele mai reușite între cei doi protagoniști. Totul până acum părea să se încadreze în tiparele filmelor post-decembriste, dar de data aceasta cu un nivel al calității imaginii demn de filmele americane. Lucrurile încep să prindă contur în momentul în care cei doi decid să-și schimbe destinele acuzând o alergie la sărăcie.
Odată ajunși pe tărâm american se schimbă cumva și calitatea replicilor și a glumelor. Nu este vorba despre discursuri savante, ci de anumite elemente de umor tipic românesc. Umorul celor doi are multe nuanțe golănești, dar destul de bine integrate în dialog. S-a reușit cumva să se depășească căsneala aia obosită a unor glume trase de păr, cu înjurături bombastice aberante. Înjurăturile nu lipsesc, ci sunt spuse într-un mod mult mai natural. Cumva se exploatează destul de bine modul în care românii se raportează la viață și la modul în care dialoghează.
Una peste alta cei doi Dima și Codin reușesc să-și creeze personajele cu succes, dându-le o naturalețe bine-meritată.
Nu o să vă ofer prea multe informații despre film, ci vă invit să-l vizionați. După aceea vă invit să-l comentăm împreună în rubrica de comentarii.