Exportul de ovine din România, blocat de focarele de boală. Care sunt consecințele economice și ce trebuie făcut pentru salvarea sectorului
Crescătorii de ovine, în fața uneia dintre cele mai grave crize din ultimii ani
Sectorul ovin din România traversează un moment critic după apariția focarelor de Pesta Micilor Rumegătoare (PPR), boală virală extrem de contagioasă care afectează ovinele și caprinele. Restricțiile sanitare veterinare impuse în urma confirmării focarelor au generat blocaje majore în comerțul internațional cu animale vii, punând presiune pe unul dintre cele mai importante sectoare zootehnice ale României.
Pentru o țară care exportă anual sute de mii de ovine către piețe din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, limitarea accesului la aceste piețe reprezintă nu doar o problemă sanitară, ci și una economică, socială și strategică.
Ce este Pesta Micilor Rumegătoare și de ce produce efecte atât de severe
Pesta Micilor Rumegătoare este o boală virală extrem de contagioasă care afectează în principal oile și caprele. Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (WOAH) o clasifică drept boală cu impact economic major, deoarece poate provoca mortalitate ridicată și perturbări importante ale comerțului internațional cu animale și produse de origine animală.
Din momentul confirmării unui focar, țara afectată poate pierde statutul de țară liberă de boală, ceea ce declanșează automat măsuri restrictive din partea partenerilor comerciali și a autorităților veterinare internaționale.
În cazul României, statutul de țară liberă de PPR a fost suspendat după notificarea focarelor apărute în județul Tulcea, iar efectele comerciale continuă să se resimtă și astăzi.
Cum s-a ajuns aici
Apariția focarelor de PPR în România a fost asociată cu circulația animalelor și cu vulnerabilități în controlul sanitar-veterinar. Autoritățile au atras în repetate rânduri atenția asupra comerțului clandestin și asupra nerespectării restricțiilor de mișcare a animalelor.
În ultimii doi ani, ANSVSA a semnalat că transporturile neautorizate și ascunderea animalelor bolnave au contribuit la creșterea riscului epidemiologic și au afectat capacitatea României de a menține deschise piețele externe.
Pe lângă PPR, sectorul se confruntă și cu amenințări suplimentare precum variola ovină și caprină, care determină alte restricții comerciale și sporesc neîncrederea partenerilor externi.
Ce măsuri au fost luate până acum
Autoritățile veterinare au aplicat măsurile standard prevăzute de legislația europeană și internațională:
-
instituirea zonelor de protecție și supraveghere;
-
restricționarea circulației animalelor;
-
sacrificarea efectivelor afectate;
-
dezinfecția exploatațiilor;
-
anchete epidemiologice;
-
monitorizarea exploatațiilor din zonele de risc;
-
notificarea organismelor internaționale și a statelor partenere.
Aceste măsuri sunt necesare pentru limitarea răspândirii bolii și pentru recâștigarea statutului sanitar necesar reluării exporturilor.
Impactul economic asupra fermierilor
1. Prăbușirea cererii pentru animale vii
Principala consecință este reducerea accesului la piețele externe. În multe ferme, exportul reprezintă principala sursă de valorificare a producției.
Atunci când exporturile sunt suspendate:
-
animalele rămân în ferme mai mult timp;
-
cresc costurile cu furajarea;
-
se blochează spațiile de producție;
-
scade lichiditatea fermierilor.
2. Presiune pe prețurile interne
Oferta care nu mai poate fi exportată se mută pe piața internă. Rezultatul este apariția unui surplus de animale disponibile pentru vânzare.
În astfel de situații, prețul la poarta fermei poate înregistra scăderi semnificative, afectând direct profitabilitatea exploatațiilor.
3. Pierderea contractelor externe
Piețele internaționale funcționează pe baza continuității livrărilor. Dacă România nu poate furniza animale, importatorii se reorientează către alte state.
Recâștigarea unui contract pierdut poate dura ani și presupune costuri comerciale și diplomatice importante.
4. Impact asupra întregului lanț economic
Efectele nu se opresc la nivelul fermelor.
Sunt afectate:
-
companiile de transport;
-
exportatorii;
-
furnizorii de furaje;
-
medicii veterinari;
-
abatoarele;
-
operatorii portuari;
-
comunitățile rurale dependente de creșterea ovinelor.
Cine câștigă atunci când România pierde accesul la piețe
În comerțul internațional nu există goluri care rămân neocupate.
Atunci când România nu poate livra, state concurente precum Spania, Grecia, Bulgaria sau alte țări exportatoare încearcă să preia comenzile și contractele existente.
Acesta este motivul pentru care fiecare lună de restricții poate produce pierderi comerciale care depășesc cu mult valoarea animalelor afectate direct de focare.
Ce ar trebui să facă autoritățile române
1. Consolidarea biosecurității
Controlul circulației animalelor trebuie să devină mult mai strict, inclusiv prin digitalizarea trasabilității și monitorizarea transporturilor în timp real.
2. Despăgubiri rapide
Fermierii afectați trebuie compensați într-un termen scurt pentru a evita falimentele și reducerea efectivelor.
3. Diplomatie veterinară activă
Ministerul Agriculturii și ANSVSA trebuie să mențină un dialog permanent cu statele importatoare pentru obținerea unor soluții de regionalizare și pentru limitarea restricțiilor doar la zonele afectate.
4. Dezvoltarea procesării interne
Criza arată încă o dată dependența României de exportul de animale vii.
Investițiile în:
-
abatoare moderne;
-
unități de tranșare;
-
procesare și ambalare;
ar permite exportul de carne și produse cu valoare adăugată mai mare și cu vulnerabilitate sanitară redusă.
Ce trebuie să facă fermierii
-
respectarea strictă a măsurilor de biosecuritate;
-
raportarea imediată a suspiciunilor de boală;
-
evitarea achizițiilor din surse neautorizate;
-
actualizarea permanentă a evidențelor privind efectivele;
-
colaborarea cu medicii veterinari și autoritățile locale.
În astfel de situații, câteva zile de întârziere în raportarea unui caz pot genera pierderi de milioane de euro pentru întregul sector.
Rolul asociațiilor de crescători
Asociațiile profesionale trebuie să devină un partener activ în gestionarea crizei.
Acestea ar trebui să:
-
centralizeze date privind pierderile economice;
-
negocieze măsuri de sprijin financiar;
-
participe la campanii de informare;
-
promoveze standarde unitare de biosecuritate;
-
susțină investițiile în procesare și export de carne.
Concluzie
Blocarea exporturilor de ovine nu este doar o problemă sanitar-veterinară. Este un test pentru capacitatea României de a proteja un sector strategic care generează venituri importante pentru mediul rural.
Dacă focarele sunt controlate rapid și dacă autoritățile, fermierii și organizațiile profesionale acționează coordonat, efectele economice pot fi limitate. În schimb, prelungirea restricțiilor riscă să conducă la pierderea unor piețe construite în decenii și la diminuarea competitivității sectorului ovin românesc pe termen lung.