11 septembrie 2001, la 25 de ani: ce s-a întâmplat, concluziile anchetei și cele mai cunoscute teorii
La 25 de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001, evenimentele care au schimbat Statele Unite și o mare parte din politica internațională continuă să genereze analize, întrebări și controverse.
În dimineața acelei zile, patru avioane comerciale au fost deturnate de 19 membri ai organizației teroriste al-Qaeda. Două au lovit turnurile World Trade Center din New York, unul a lovit Pentagonul, iar al patrulea s-a prăbușit în Pennsylvania.
Aproape 3.000 de oameni au murit.
Atacurile din 11 septembrie au schimbat securitatea aeroporturilor, activitatea serviciilor de informații și politica externă americană. Au urmat războiul din Afganistan, extinderea operațiunilor antiteroriste, adoptarea USA PATRIOT Act și o amplă reorganizare a sistemului de securitate al Statelor Unite.
Un sfert de secol mai târziu, 11 septembrie este analizat atât prin prisma consecințelor sale, cât și a unei întrebări care a marcat dezbaterea publică din ultimele două decenii: cum a fost posibil ca un atac de o asemenea amploare să nu fie împiedicat?
Ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001
Atacurile au început în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, când 19 membri al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale care efectuau curse interne în Statele Unite.
Două dintre aeronave au fost îndreptate spre complexul World Trade Center din New York.
La 8:46, zborul American Airlines 11 a lovit Turnul de Nord.
La 9:03, United Airlines 175 a lovit Turnul de Sud.
Cel de-al doilea impact a fost surprins în direct de televiziuni din întreaga lume și a eliminat rapid ipoteza că primul avion s-ar fi prăbușit accidental.
La 9:37, American Airlines 77 a lovit Pentagonul, sediul Departamentului american al Apărării.
Cel de-al patrulea avion, United Airlines 93, s-a prăbușit la 10:03, în apropiere de Shanksville, Pennsylvania. Pasagerii și membrii echipajului încercaseră să preia controlul aeronavei de la teroriști.
Anchetatorii au stabilit ulterior că avionul se îndrepta spre Washington. Printre posibilele ținte s-ar fi aflat Capitoliul.
Prăbușirea Turnurilor Gemene
La New York, situația devenea între timp catastrofală.
Turnul de Sud al World Trade Center s-a prăbușit la 9:59, la mai puțin de o oră după impact.
Turnul de Nord s-a prăbușit la 10:28.
Mai târziu, la 17:20, s-a prăbușit și World Trade Center 7, o clădire cu 47 de etaje aflată în apropierea Turnurilor Gemene.
WTC 7 nu fusese lovită de niciun avion, însă fusese avariată și afectată timp de mai multe ore de incendii.
Prăbușirea acestei clădiri avea să devină ulterior unul dintre cele mai discutate elemente în teoriile alternative privind evenimentele din 11 septembrie.
Ce a stabilit ancheta oficială privind atacurile din 11 septembrie
Principala investigație privind pregătirea și desfășurarea atacurilor a fost realizată de National Commission on Terrorist Attacks Upon the United States, cunoscută drept Comisia 9/11.
Raportul final a fost publicat în 2004.
Concluzia centrală a anchetei este că atacurile au fost organizate de al-Qaeda, organizația teroristă condusă la acel moment de Osama bin Laden.
Potrivit raportului, Khalid Sheikh Mohammed a fost principalul arhitect al operațiunii, iar cei 19 teroriști au exploatat o serie de vulnerabilități ale sistemului american de securitate.
Dar investigația a scos la iveală și probleme importante în interiorul instituțiilor americane.
Ce știau autoritățile americane înainte de atacuri
Comisia 9/11 a constatat că, înainte de septembrie 2001, autoritățile americane dețineau informații despre amenințarea reprezentată de al-Qaeda.
Problema a fost că instituțiile nu au reușit să transforme informațiile disponibile într-o imagine suficient de clară pentru identificarea și oprirea complotului.
Raportul vorbește despre deficiențe în patru domenii majore: imaginație, politică, capacități și management.
Una dintre problemele identificate a fost schimbul insuficient de informații între instituții.
CIA și FBI dețineau informații relevante despre activitatea unor membri al-Qaeda, însă procedurile existente nu permiteau întotdeauna corelarea rapidă și eficientă a datelor.
În același timp, FAA și NORAD nu erau pregătite pentru un scenariu în care avioane comerciale deturnate pe teritoriul Statelor Unite urmau să fie transformate în arme.
Protocoalele existente fuseseră concepute în mare parte pentru deturnările tradiționale, în care atacatorii formulau revendicări sau încercau să negocieze.
Pe 11 septembrie 2001, acel model nu s-a mai aplicat.
De ce s-au prăbușit Turnurile Gemene? Concluziile investigației NIST
Separat de ancheta privind organizarea atentatelor, National Institute of Standards and Technology (NIST) a realizat o investigație tehnică amplă asupra prăbușirii clădirilor World Trade Center.
În cazul Turnurilor Gemene, NIST a concluzionat că impacturile avioanelor au produs distrugeri structurale importante și au îndepărtat o parte din materialele care protejau structura împotriva incendiilor.
Incendiile izbucnite ulterior au încălzit și au slăbit elementele structurale.
Potrivit investigației, combinația dintre avariile produse de impact și efectele incendiilor a dus la deformarea și cedarea unor componente ale structurii, declanșând prăbușirea.
Un aspect important este că oțelul nu trebuia să se topească pentru ca structura să cedeze.
NIST arată că, la temperaturi ridicate, rezistența și rigiditatea oțelului scad semnificativ.
De ce s-a prăbușit World Trade Center 7?
Prăbușirea World Trade Center 7 a făcut obiectul unei investigații separate.
Spre deosebire de Turnurile Gemene, clădirea nu fusese lovită de un avion. Acest fapt a alimentat numeroase întrebări și, ulterior, teorii privind cauza prăbușirii.
Concluzia NIST a fost că incendiile necontrolate, care au ars timp de mai multe ore pe diferite etaje, au determinat dilatarea termică a unor elemente structurale.
Procesul ar fi dus la cedarea unei coloane critice și apoi la o prăbușire progresivă a structurii.
NIST a analizat și ipoteza utilizării explozibililor și a declarat că nu a găsit dovezi care să confirme o demolare controlată.
Cum a schimbat 11 septembrie Statele Unite și lumea
Consecințele atacurilor au depășit cu mult ziua de 11 septembrie 2001.
La mai puțin de o lună după atentate, Statele Unite și aliații lor au declanșat operațiunile militare în Afganistan împotriva regimului taliban, care găzduise conducerea al-Qaeda.
În plan intern, Congresul american a adoptat USA PATRIOT Act, extinzând instrumentele disponibile autorităților pentru combaterea terorismului.
A fost creat Department of Homeland Security, iar securitatea aeroporturilor americane a fost reorganizată.
Verificarea pasagerilor și bagajelor, accesul la porțile de îmbarcare și securizarea cabinelor piloților s-au schimbat radical față de perioada de dinainte de 2001.
Atacurile au influențat politica externă americană pentru următoarele două decenii și au alimentat dezbateri privind supravegherea populației, libertățile civile, intervențiile militare și limitele acțiunilor statului în numele securității naționale.
De ce au apărut teoriile alternative despre 11 septembrie?
Amploarea atacurilor, imaginile dramatice ale prăbușirilor, deficiențele instituționale confirmate de anchetele oficiale și informațiile contradictorii apărute în primele ore și zile au creat un teren favorabil apariției teoriilor alternative.
Internetul a contribuit apoi la răspândirea lor la nivel global.
Este însă importantă diferența dintre existența unor întrebări legitime privind atacurile și existența dovezilor care demonstrează o conspirație.
Mai jos sunt trei dintre cele mai cunoscute teorii alternative despre 11 septembrie, alături de argumentele invocate de susținătorii lor și principalele contraargumente.
Teoria 1: Turnurile Gemene ar fi fost demolate controlat
Una dintre cele mai răspândite teorii susține că impacturile avioanelor și incendiile nu ar fi suficiente pentru explicarea prăbușirii Turnurilor Gemene.
Potrivit acestei ipoteze, în clădiri ar fi fost amplasați explozibili înaintea atacurilor.
Argumente invocate în sprijinul teoriei
Susținătorii indică aspectul și viteza prăbușirilor, norii de praf și materialele proiectate în exterior.
Sunt invocate și relatările unor martori care au afirmat că au auzit zgomote asemănătoare unor explozii.
Un alt argument este faptul că structurile s-au prăbușit în mare parte în propria amprentă.
Unele grupuri au susținut, de asemenea, că anumite materiale identificate în praful rezultat după prăbușire ar putea indica prezența unor substanțe precum termitul.
Argumente împotriva teoriei
Investigația NIST nu a găsit dovezi care să confirme o demolare controlată.
Potrivit analizei instituției, prăbușirea a început în zonele afectate de impacturile avioanelor și de incendii, după care s-a propagat de sus în jos.
Instalarea în secret a cantităților de explozibili necesare pentru demolarea unor clădiri de asemenea dimensiuni ar fi presupus, de asemenea, o operațiune tehnică extrem de complexă.
Criticii investigației au remarcat că NIST nu a efectuat teste specifice pentru identificarea reziduurilor de explozibili sau termit în oțelul provenit din Turnurile Gemene.
Instituția susține însă că ansamblul dovezilor analizate nu oferă o bază tehnică pentru concluzia că explozibilii ar fi declanșat prăbușirile.
Ce indică investigațiile oficiale: teoria demolării controlate nu este susținută de concluziile investigațiilor tehnice oficiale.
Teoria 2: World Trade Center 7 ar fi fost demolat intenționat
WTC 7 ocupă un loc aparte în teoriile despre 11 septembrie deoarece clădirea s-a prăbușit fără să fi fost lovită de un avion.
Argumente invocate în sprijinul teoriei
Principalul argument este aspectul vizual al prăbușirii, considerat de susținătorii teoriei asemănător unei demolări controlate.
Este invocat frecvent și faptul că NIST a recunoscut existența unei perioade scurte în care o parte a fațadei nordice a clădirii a coborât practic în regim de cădere liberă.
Pentru adepții teoriei, acest lucru ar sugera că elementele de susținere aflate dedesubt ar fi cedat aproape simultan.
Argumente împotriva teoriei
NIST susține că perioada de cădere liberă reprezintă doar o etapă a prăbușirii vizibile și nu demonstrează utilizarea explozibililor.
Potrivit modelului tehnic oficial, cedarea internă a structurii începuse înainte ca exteriorul clădirii să intre în această fază.
Instituția a analizat explicit ipoteza unei explozii și a concluzionat că nu există dovezi care să o susțină.
NIST arată inclusiv că o explozie suficient de puternică pentru a distruge coloana critică ar fi produs un nivel sonor foarte ridicat, care ar fi trebuit să fie surprins de înregistrări și martori.
Ce indică investigațiile oficiale: prăbușirea WTC 7 este atribuită incendiilor și unei cedări structurale progresive, nu explozibililor.
Teoria 3: autoritățile americane ar fi știut despre atacuri și le-ar fi permis
O altă teorie este cunoscută prin acronimul LIHOP, provenit din expresia „Let It Happen On Purpose”.
Această ipoteză nu presupune neapărat că guvernul american ar fi organizat atacurile.
În schimb, susține că anumite persoane din administrație sau din serviciile de informații ar fi avut suficiente date pentru anticiparea atentatelor, dar ar fi ales să nu le împiedice.
Argumente invocate în sprijinul teoriei
Principalul argument pornește de la un fapt documentat: înainte de septembrie 2001 existau avertismente privind amenințarea reprezentată de al-Qaeda. CIA, FBI și alte instituții urmăreau de ani buni organizația lui Osama bin Laden. Este invocat frecvent documentul prezidențial de informare din 6 august 2001, intitulat „Bin Ladin Determined to Strike in US”, care avertiza asupra intenției al-Qaeda de a lovi teritoriul american.
La acestea se adaugă problemele de comunicare dintre CIA și FBI și faptul că anumite persoane implicate ulterior în atacuri se aflaseră deja în atenția serviciilor.
Argumente împotriva teoriei
Existența unor avertismente generale privind posibilitatea unui atac nu demonstrează că autoritățile cunoșteau planul concret pentru 11 septembrie și au decis să nu intervină.
Comisia 9/11 a analizat informațiile disponibile înaintea atentatelor și a identificat deficiențe instituționale importante.
Nu a concluzionat însă că aceste deficiențe reprezentau o decizie deliberată de a permite atacurile.
Raportul descrie mai degrabă un sistem fragmentat. Unul în care informațiile nu erau distribuite și analizate suficient de eficient. Iar instituțiile nu erau pregătite pentru tipul de atac conceput de al-Qaeda.
Ce indică investigațiile oficiale: autoritățile americane au ratat avertismente și oportunități de identificare a amenințării. Dar anchetele oficiale nu au stabilit că atacurile ar fi fost lăsate intenționat să se producă.
Fapte demonstrate, întrebări și teorii
La 25 de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001, este importantă separarea a trei categorii care sunt adesea amestecate în dezbaterea publică: faptele demonstrate, întrebările legitime și afirmațiile pentru care nu există dovezi suficiente. Este documentat faptul că autoritățile americane au comis erori înainte de atacuri.
Comisia 9/11 a identificat probleme de comunicare, analiză și coordonare. De asemenea, sistemul de apărare aeriană nu era pregătit pentru scenariul întâlnit în acea dimineață.
Aceste constatări nu reprezintă însă, prin ele însele, dovezi că atacurile ar fi fost organizate sau permise deliberat de autoritățile americane.
La fel, existența unor aspecte ale prăbușirii clădirilor care pot părea contraintuitive nu demonstrează automat ipoteza unei demolări controlate.
Din perspectivă jurnalistică, diferența dintre întrebare, ipoteză și probă rămâne esențială.
11 septembrie 2001, după un sfert de secol
După 25 de ani, semnificația zilei de 11 septembrie depășește cele câteva ore în care s-au desfășurat atacurile.
Evenimentele au schimbat modul în care Statele Unite privesc securitatea națională. Au transformat călătoriile aeriene și au influențat două decenii de politică externă.
În același timp, 11 septembrie reprezintă un exemplu relevant despre modul în care societățile încearcă să înțeleagă și să explice o tragedie de proporții istorice.
Anchetele oficiale au oferit un tablou amplu al pregătirii atacurilor, al deficiențelor instituționale și al cauzelor tehnice ale prăbușirilor. Nu au eliminat însă toate întrebările din spațiul public. Iar teoriile alternative continuă să circule după un sfert de secol.
Existența acestor teorii poate fi prezentată ca fenomen social și informațional. Din punct de vedere jurnalistic, însă, argumentele lor trebuie evaluate în raport cu dovezile disponibile.
Concluzia investigațiilor oficiale rămâne că atacurile din 11 septembrie 2001 au fost organizate de al-Qaeda și executate de 19 teroriști, în timp ce amploarea dezastrului a fost favorizată de vulnerabilități de securitate, deficiențe de coordonare și un sistem nepregătit pentru un asemenea tip de atac.
La 25 de ani distanță, întrebările și dezbaterile continuă. Dar între erorile demonstrate, întrebările încă discutate și teoriile nedovedite există diferențe importante.
Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru o evaluare echilibrată a uneia dintre zilele care au schimbat cursul istoriei contemporane.