I.G. Farben și regimul nazist: capitolul întunecat din istoria industriei chimice germane
Istoria marilor companii industriale europene nu este formată doar din invenții, dezvoltare economică și progres tehnologic. În cazul gigantului chimic I.G. Farben, ea este legată și de unul dintre cele mai întunecate capitole ale secolului XX: colaborarea dintre industria germană și regimul nazist, exploatarea muncii forțate și sistemul concentraționar de la Auschwitz.
La 100 de ani de la formarea I.G. Farben, BASF a revenit asupra acestei perioade din propria istorie, prezentând documente și concluzii referitoare inclusiv la uzinele din Ludwigshafen și Oppau. Demersul este relevant nu doar pentru istoria unei companii, ci și pentru o întrebare mai largă: ce responsabilitate au întreprinderile atunci când interesele economice ajung să se împletească cu politica unui regim dictatorial?
Cum a apărut I.G. Farben
I.G. Farbenindustrie AG a fost creată în decembrie 1925, într-o perioadă dificilă pentru economia germană de după Primul Război Mondial.
Noua companie a rezultat din reunirea mai multor producători importanți din industria chimică germană, printre care BASF, Bayer, Agfa, Hoechst, Griesheim-Elektron și Weiler-ter Meer. Fuziunea a creat cea mai mare companie chimică din Germania și unul dintre cele mai importante grupuri industriale ale lumii din acea perioadă.
BASF reprezenta una dintre cele mai importante componente ale noului conglomerat. Carl Bosch, una dintre figurile majore ale industriei chimice germane, a susținut fuziunea și a condus consiliul executiv al I.G. Farben până în 1935.
Printre obiectivele economice importante ale grupului se afla dezvoltarea tehnologiilor de sinteză la presiune înaltă, inclusiv obținerea de combustibili sintetici prin prelucrarea cărbunelui.
Aceste tehnologii aveau să capete ulterior o importanță strategică uriașă.
Relația dintre I.G. Farben și regimul nazist
Ascensiunea Partidului Nazist a modificat profund mediul politic și economic german.
Potrivit documentării istorice publicate de BASF, reprezentanți ai I.G. Farben au purtat încă din 1932 discuții cu reprezentanți ai partidului nazist în legătură cu producția de combustibil sintetic. După venirea lui Adolf Hitler la putere în 1933, compania a devenit un contributor financiar important și a început o colaborare economică tot mai strânsă cu regimul.
Motivele au fost în mare măsură economice.
Germania nazistă urmărea reducerea dependenței de importuri și pregătirea pentru reînarmare. I.G. Farben dispunea exact de tehnologiile de care statul avea nevoie: combustibil sintetic, cauciuc sintetic, produse chimice și materiale necesare industriei militare.
United States Holocaust Memorial Museum arată că interesele economice și dorința de consolidare a poziției companiilor au jucat un rol major în cooperarea unei părți a elitelor de afaceri germane cu regimul.
Combustibilul și cauciucul sintetic, esențiale pentru economia de război
Pentru Germania, care nu dispunea de suficiente resurse naturale de petrol și cauciuc, tehnologiile I.G. Farben aveau o importanță strategică.
Compania putea produce benzină sintetică din cărbune, iar cauciucul sintetic cunoscut sub numele de Buna era indispensabil pentru anvelope și numeroase alte produse necesare armatei.
Produsele și tehnologiile I.G. Farben au contribuit astfel direct la capacitatea Germaniei naziste de a-și susține programul de reînarmare și, ulterior, războiul. Documentele americane folosite în procesele de după război subliniază importanța producției de combustibil și cauciuc sintetic pentru mașinăria militară germană.
Cooperarea dintre companie și stat nu s-a limitat însă la furnizarea de produse.
Pe măsură ce războiul avansa, I.G. Farben a ajuns implicată și în sistemul de exploatare a muncii forțate organizat de regimul nazist.
I.G. Farben și Auschwitz-Monowitz
Cea mai gravă parte a istoriei companiei este legată de construirea unui uriaș complex industrial în apropierea lagărului Auschwitz.
În 1941, I.G. Farben a început dezvoltarea unei fabrici în regiunea Monowitz, în Polonia ocupată. Amplasamentul oferea acces la materii prime, infrastructură și, decisiv, la forța de muncă reprezentată de prizonierii sistemului concentraționar Auschwitz.
Fabrica trebuia să producă în special cauciuc sintetic Buna și combustibili.
În 1942, SS a înființat lagărul Monowitz, cunoscut și sub numele de Auschwitz III, pentru prizonierii obligați să lucreze la instalațiile I.G. Farben.
Este importantă această precizare: lagărul făcea parte din sistemul concentraționar administrat de SS, dar existența și dezvoltarea sa erau strâns legate de necesarul de forță de muncă al complexului industrial I.G. Farben.
Munca forțată și zecile de mii de victime
Condițiile de muncă de la Monowitz au fost extrem de dure.
Prizonierii sufereau de foamete, boli, epuizare, violență și condiții improprii de locuit. Cei care nu mai puteau munci puteau fi îndepărtați din efective și trimiși spre moarte în sistemul concentraționar de la Auschwitz.
Numărul exact al victimelor asociate proiectului I.G. Farben diferă în funcție de sursă și de metodologia folosită.
Surse istorice citate de United States Holocaust Memorial Museum estimează că aproximativ 25.000 de oameni au murit în legătură cu munca forțată pentru fabrica de la Monowitz, în timp ce alte materiale ale muzeului indică cel puțin 27.000 de victime dintre prizonierii folosiți de I.G. Farben. Majoritatea erau evrei.
Diferența dintre estimări nu schimbă însă dimensiunea crimei: zeci de mii de oameni au fost exploatați în condiții care au provocat moartea unui număr enorm dintre ei.
Peste 30.000 de muncitori forțați la Ludwigshafen și Oppau
Exploatarea muncii forțate nu s-a limitat la Auschwitz.
Potrivit cercetării istorice prezentate de BASF, între 1940 și 1945, la uzinele I.G. Farben din Ludwigshafen și Oppau au fost folosiți peste 30.000 de muncitori forțați din 34 de țări.
Printre aceștia se aflau prizonieri de război și muncitori civili străini. Spre deosebire de Monowitz, la aceste două uzine nu au fost utilizați prizonieri din lagărele de concentrare, conform documentării BASF.
În vara anului 1943, numărul muncitorilor forțați din cele două uzine depășea 13.000, reprezentând aproximativ 35% din forța de muncă.
Peste 400 dintre ei au murit, mulți în timpul bombardamentelor aliate. BASF notează că muncitorii străini nu beneficiau în aceeași măsură de protecția oferită de adăposturile antiaeriene.
Zyklon B și legătura cu I.G. Farben
Un alt subiect asociat frecvent cu I.G. Farben este Zyklon B, pesticidul pe bază de cianură de hidrogen folosit de naziști în camerele de gazare de la Auschwitz-Birkenau și în alte centre ale sistemului concentraționar.
Zyklon B fusese conceput inițial pentru fumigație și combaterea dăunătorilor. Distribuția sa era realizată de compania Degesch – Deutsche Gesellschaft für Schädlingsbekämpfung.
I.G. Farben deținea o participație importantă în Degesch. BASF indică o participație de 42,5% începând din 1930.
Este însă utilă evitarea unei simplificări frecvente. I.G. Farben nu trebuie descrisă pur și simplu drept „producătorul Zyklon B”. Structura comercială și industrială era mai complexă, iar produsul exista înainte de folosirea sa criminală de către regimul nazist.
Ceea ce este incontestabil este că Zyklon B a fost transformat de SS dintr-un produs pentru dezinsecție într-un instrument al uciderii în masă.
Procesul I.G. Farben de la Nürnberg
După înfrângerea Germaniei naziste, conducerea I.G. Farben a devenit subiectul unuia dintre procesele desfășurate la Nürnberg sub autoritatea americană.
Procesul, cunoscut drept United States v. Carl Krauch et al. sau „I.G. Farben Case”, a făcut parte din seria celor 12 procese ulterioare procesului principal de la Nürnberg.
Documentele oficiale păstrate de Library of Congress arată că dosarul I.G. Farben ocupă volumele VII și VIII ale colecției proceselor criminalilor de război.
Inițial au fost inculpați 24 de directori și oficiali ai companiei, însă unul dintre cazuri a fost separat din motive medicale, astfel că 23 de inculpați au ajuns efectiv în fața tribunalului.
Treisprezece dintre ei au primit condamnări, iar zece au fost achitați. Pedepsele au variat de la un an și jumătate până la opt ani de închisoare. Privite din perspectiva dimensiunii crimelor și a exploatării muncii forțate, sentințele sunt considerate astăzi remarcabil de reduse.
Ce s-a întâmplat cu I.G. Farben după război
După război, Aliații au decis dezmembrarea conglomeratului.
Din reorganizarea fostului imperiu I.G. Farben au reapărut companii independente, printre care BASF, Bayer și Hoechst.
În deceniile care au urmat, acestea au redevenit actori majori ai economiei vest-germane. US Holocaust Memorial Museum notează, de exemplu, că BASF, Bayer și Hoechst reveniseră până în anii 1970 printre companiile importante ale industriei chimice internaționale.
Relația cu trecutul nu a fost însă imediat una transparentă.
BASF și lunga confruntare cu propriul trecut
Actualul material publicat de BASF este semnificativ tocmai pentru că firma recunoaște că, timp de decenii după război, confruntarea cu trecutul I.G. Farben a fost incompletă.
BASF arată că o analiză mai clară a crimelor perioadei naziste a început abia spre sfârșitul secolului XX. În anii 1990, compania a comandat inclusiv o cercetare independentă amplă asupra propriei istorii, rezultatele fiind publicate în 2002.
În fața centrului pentru vizitatori BASF din Ludwigshafen se află din 2021 o „Stolperschwelle”, o placă memorială dedicată celor peste 30.000 de muncitori forțați care au trecut prin uzinele I.G. Farben din Ludwigshafen și Oppau.
La 27 ianuarie 2025, cu ocazia comemorării a 80 de ani de la eliberarea Auschwitz, președintele consiliului executiv BASF a participat pentru prima dată la ceremonia oficială de la memorialul Auschwitz, potrivit documentării companiei.
De ce istoria I.G. Farben rămâne relevantă
Povestea I.G. Farben nu este doar o lecție despre trecutul industriei germane.
Este și un studiu despre modul în care deciziile comerciale, progresul tehnologic și interesele economice pot deveni parte a mecanismului unui regim criminal.
Compania nu a fost un simplu spectator al politicilor Germaniei naziste. A beneficiat de programul de reînarmare, a produs materiale esențiale pentru economia de război și a folosit pe scară largă munca forțată. La Auschwitz-Monowitz, legătura dintre industrie și sistemul concentraționar a devenit directă și mortală.
În același timp, istoria arată cât de dificilă poate fi asumarea responsabilității după dispariția unui regim.
Timp de decenii, companii, instituții și persoane au încercat să separe istoria lor de crimele perioadei naziste. Cercetarea documentelor, comemorarea victimelor și publicarea deschisă a concluziilor sunt pași necesari pentru o înțelegere mai exactă a trecutului.
La un secol după înființarea I.G. Farben, cea mai importantă concluzie nu ține doar de chimie sau industrie.
Ține de responsabilitatea pe care o au companiile atunci când puterea economică se întâlnește cu puterea politică și de obligația instituțiilor de a nu ascunde capitolele incomode ale propriei istorii.
Întrebări frecvente despre I.G. Farben
Ce a fost I.G. Farben?
I.G. Farbenindustrie AG a fost un conglomerat chimic german creat în 1925 prin reunirea mai multor companii, printre care BASF, Bayer, Agfa și Hoechst. În anii 1930 și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit una dintre cele mai importante companii industriale ale Germaniei.
Ce legătură a avut I.G. Farben cu Auschwitz?
I.G. Farben a construit un complex industrial la Monowitz, lângă Auschwitz, unde a folosit pe scară largă prizonieri ca forță de muncă. SS a creat lagărul Monowitz pentru prizonierii repartizați inclusiv uzinei companiei. Zeci de mii de oameni au murit în legătură cu munca forțată din acest complex.
I.G. Farben a produs Zyklon B?
Relația este mai complexă. Zyklon B era comercializat de Degesch, companie în care I.G. Farben deținea o participație de 42,5%. Produsul fusese conceput ca pesticid și agent de fumigație, dar regimul nazist l-a utilizat ulterior pentru uciderea în masă în camerele de gazare.
Ce s-a întâmplat cu I.G. Farben după război?
Compania a fost dezmembrată de Aliați, iar mai multe dintre fostele sale componente, inclusiv BASF, Bayer și Hoechst, au redevenit companii independente.
Au fost condamnați directorii I.G. Farben?
Da. În procesul I.G. Farben de la Nürnberg au fost judecați 23 de inculpați, dintre care 13 au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, iar zece au fost achitați.