România, între volum și valoare: paradoxul unei economii agricole dezechilibrate
Exportăm mult, dar ieftin. Importăm puțin, dar scump.
Declarația lui Cezar Gheorghe, fondatorul Agricolumn, surprinde una dintre cele mai persistente vulnerabilități ale economiei românești: dezechilibrul structural dintre exporturi și importuri.
România continuă să fie un exportator important de materii prime agricole, în special cereale, însă valoarea adăugată rămâne minimă. În același timp, țara importă produse procesate, cu valoare mare, ceea ce creează un deficit comercial cronic.
Pe scurt:
vindem ieftin ce producem mult și cumpărăm scump ce producem insuficient sau deloc.
Modelul economic care ne ține pe loc
Problema nu este una conjuncturală, ci sistemică.
România exportă anual milioane de tone de grâu, porumb și semințe oleaginoase, fiind unul dintre cei mai mari exportatori din Uniunea Europeană. Totuși, aceste exporturi sunt dominate de produse brute, neprocesate.
În schimb, importăm:
-
produse alimentare procesate
-
carne și produse din carne
-
lactate și produse finite
-
produse de panificație și patiserie
Conform datelor de la Institutul Național de Statistică și Eurostat:
-
România are constant deficit comercial pe segmentul agroalimentar
-
valoarea importurilor alimentare depășește semnificativ exporturile cu valoare adăugată mare
Această structură indică o economie agricolă dependentă de volum, nu de valoare.
Unde se pierde valoarea
Problema nu este lipsa producției, ci lipsa procesării.
România:
-
produce cereale în cantități mari
-
dar are capacitate limitată de procesare internă
-
și lanțuri de distribuție fragmentate
Rezultatul este previzibil: materia primă pleacă din țară ieftin, iar produsul finit se întoarce la prețuri mult mai mari.
Exemplu simplu:
-
exportăm grâu la preț de bursă
-
importăm produse de panificație premium sau semifabricate
-
diferența de valoare rămâne în alte economii
Agricultura performantă nu înseamnă doar producție
România a făcut progrese evidente în productivitatea agricolă. În anumite sezoane, randamentele la hectar au crescut semnificativ, iar fermierii mari sunt competitivi la nivel european.
Însă performanța agricolă nu se măsoară doar în tone, ci în:
-
valoare adăugată
-
integrare pe lanțul alimentar
-
capacitate de procesare
-
branding și poziționare pe piață
Fără aceste elemente, agricultura rămâne o industrie de volum, vulnerabilă la:
-
volatilitatea prețurilor internaționale
-
costurile logistice
-
presiunea intermediarilor
Deficitul comercial: simptom, nu cauză
Dezechilibrul comercial al României reflectă o problemă mai profundă: lipsa unui model economic coerent pe termen lung.
Potrivit datelor oficiale:
-
deficitul comercial total al României depășește frecvent 20 miliarde euro anual
-
sectorul agroalimentar contribuie semnificativ la acest deficit
Nu este doar o problemă de agricultură, ci de:
-
industrie alimentară subdezvoltată
-
investiții insuficiente în procesare
-
politici incoerente pe lanțul de producție
Ce ar trebui schimbat
Mesajul central transmis de Cezar Gheorghe este unul clar: România trebuie să iasă din logica volumului și să intre în logica valorii.
Asta înseamnă:
1. Investiții în procesare
-
fabrici de produse finite
-
integrarea fermelor cu unități de producție
-
stimularea industriei alimentare locale
2. Politici agricole orientate pe lanțul complet
Nu doar subvenții pentru producție, ci:
-
sprijin pentru depozitare
-
logistică
-
distribuție
-
export de produse finite
3. Branding și poziționare
România exportă mult, dar nu vinde branduri.
Exemplele din alte țări arată că valoarea vine din:
-
origine controlată
-
certificări
-
marketing
4. Reducerea dependenței de importuri
Mai ales pe segmente unde există deja bază de producție:
-
carne
-
lactate
-
produse procesate
O alegere strategică
România nu duce lipsă de resurse agricole. Problema este modul în care le valorifică.
Continuarea modelului actual înseamnă:
-
export de materie primă
-
import de valoare
-
deficit permanent
Schimbarea presupune o decizie strategică:
trecerea de la economie de volum la economie de valoare.
Aceasta nu este doar o temă agricolă, ci una de competitivitate națională.