Europa dărâmă barajele inutile și redă viața a mii de kilometri de râuri
Europa începe să își redea râurile naturii, într-un proces fără precedent de demolare a barajelor și a altor obstacole artificiale care blochează cursurile de apă. Datele oficiale arată că în ultimii ani statele europene au accelerat eliminarea construcțiilor abandonate sau depășite, într-un efort de refacere a ecosistemelor acvatice și de adaptare la schimbările climatice.
Potrivit raportului anual publicat de Dam Removal Europe, în 2025 au fost eliminate peste 600 de bariere fluviale în Europa — baraje, praguri, podețe sau stăvilare — un nou record continental. Aceste intervenții au permis reconectarea a peste 3.700 de kilometri de râuri și refacerea circulației naturale a apei.
Fenomenul vine după un alt an-record, 2024, când au fost eliminate 542 de obstacole fluviale în 23 de țări europene, cu 11% mai mult decât în anul precedent. Cele mai active state au fost Finlanda, Suedia, Spania și Franța.
De ce sunt eliminate aceste baraje
Majoritatea construcțiilor demolate sunt mici baraje sau praguri vechi, abandonate și fără utilitate economică reală. Multe au fost ridicate cu zeci de ani în urmă pentru mori, microhidrocentrale sau sisteme industriale care nu mai funcționează. În schimb, ele continuă să afecteze grav ecosistemele râurilor.
Comisia Europeană arată într-un document oficial privind restaurarea râurilor că doar 17% dintre habitatele acvatice protejate din UE se află într-o stare ecologică bună, iar fragmentarea cursurilor de apă reprezintă una dintre principalele cauze ale degradării biodiversității.
Barajele și pragurile artificiale împiedică migrația peștilor, modifică temperatura și debitul apei, favorizează acumularea sedimentelor și reduc capacitatea râurilor de a se autoregenera. Specialiștii estimează că populațiile de pești migratori din apele dulci europene au scăzut dramatic în ultimele decenii, fragmentarea râurilor fiind unul dintre factorii majori.
Avantajele restaurării râurilor
Susținătorii acestor măsuri spun că beneficiile sunt multiple și depășesc zona strict ecologică.
1. Refacerea biodiversității
Eliminarea obstacolelor permite refacerea rutelor naturale de migrație pentru specii precum somonul, sturionii sau anghila europeană. În mai multe regiuni europene au fost deja observate reveniri ale populațiilor de pești după demolarea barajelor.
De asemenea, râurile libere favorizează refacerea habitatelor pentru păsări, insecte și mamifere dependente de ecosistemele umede.
2. Reducerea riscului de inundații și secetă
Râurile naturale absorb și distribuie mai eficient excesul de apă în perioadele ploioase. Zonele inundabile refăcute funcționează ca niște „bureți naturali”, reducând presiunea asupra localităților. În același timp, ele contribuie la păstrarea apei în ecosistem în perioadele secetoase.
3. Adaptarea la schimbările climatice
Organizațiile europene de mediu și Comisia Europeană consideră restaurarea râurilor o componentă importantă a strategiilor climatice. Râurile sănătoase ajută la reglarea temperaturii locale, refac zonele umede și cresc reziliența ecosistemelor în fața fenomenelor extreme.
4. Costuri mai mici pentru întreținere
Multe dintre barajele eliminate erau abandonate și necesitau lucrări costisitoare de întreținere sau consolidare. Demolarea lor poate fi mai ieftină decât păstrarea unor structuri fără utilitate. În plus, eliminarea barajelor vechi reduce riscul unor accidente sau cedări structurale.
O schimbare de viziune în Europa
Procesul de restaurare a râurilor face parte din obiectivele europene privind refacerea naturii. Uniunea Europeană și-a propus restaurarea a cel puțin 25.000 de kilometri de râuri până în 2030, prin eliminarea obstacolelor inutile și refacerea conectivității naturale a cursurilor de apă. (The Guardian)
Experții spun că Europa începe să abandoneze modelul vechi, bazat pe control total asupra râurilor, în favoarea unei abordări care pune accent pe echilibrul ecologic și pe funcționarea naturală a ecosistemelor.
Chiar dacă nu toate barajele pot fi eliminate — unele având încă rol energetic sau strategic — tendința europeană este clară: structurile abandonate și dăunătoare mediului sunt tot mai des considerate o povară, nu un avantaj.