Universitatea Craiova ani de istorie. De la echipa studenților din 1948 la Craiova Maxima
Pe 5 septembrie 1948 începea una dintre cele mai importante povești din fotbalul românesc. Născută în mediul universitar al Craiovei, echipa care avea să devină Universitatea Craiova a parcurs drumul de la campionatul județean până la titlurile naționale și marile confruntări europene. La 78 de ani de la începutul acestei istorii, Știința reprezintă mult mai mult decât un club de fotbal: este parte din identitatea Craiovei și a Olteniei. Iar tradiția fotbalistică a orașului este chiar mai veche, coborând până în perioada de dinaintea Primului Război Mondial.
5 septembrie 1948 – ziua în care începea povestea Universității Craiova
Istoria Universității Craiova este strâns legată de dezvoltarea învățământului superior din oraș.
Universitatea din Craiova fusese înființată în 1947, iar un an mai târziu un grup de studenți și profesori a pus bazele unei echipe de fotbal.
Documentele istorice publicate de club plasează începutul oficial al poveștii pe 5 septembrie 1948, când secția de fotbal a Clubului Sportiv Universitar Craiova a disputat primul său meci oficial.
Echipa purta inițial numele UNSR Craiova, după Uniunea Națională a Studenților din România.
Primul meci s-a disputat la Filiași, împotriva formației CFR Filiași. Gazdele au câștigat cu 6-3.
Pentru istorie a rămas și prima formulă a echipei studențești:
Dumitrescu – Rădulescu, Mihăilă I, Carli – Ozon, Mihăilă II – Sabin, Ilie, Bădescu, Tudor, Serghi.
Antrenor era N. Polojinski.
Înfrângerea de la Filiași avea să devină doar prima pagină a unei istorii extraordinare. Dintr-o formație studențească înscrisă într-o competiție locală urma să se dezvolte unul dintre cele mai importante cluburi ale fotbalului românesc.
De la UNSR la Știința și apoi la Universitatea Craiova
Identitatea clubului s-a construit treptat.
Numele echipei s-a modificat de mai multe ori în primele două decenii de existență:
UNSR Craiova a devenit CSU Craiova în 1950, apoi Știința Craiova în 1953, iar în 1966 a fost adoptat numele Universitatea Craiova.
Dintre toate aceste denumiri, „Știința” avea să rămână profund întipărită în cultura suporterilor. Chiar și după adoptarea numelui Universitatea, echipa a continuat să fie numită afectiv „Știința”.
Primii ani au reprezentat o perioadă de construcție.
În 1954, Știința a ajuns în Divizia B. După mai multe sezoane petrecute în eșaloanele inferioare, momentul decisiv a venit în ediția 1963–1964.
Știința Craiova și-a câștigat seria din Divizia B și a promovat pentru prima dată în principala competiție fotbalistică a României.
Craiova intra în fotbalul mare.
Ion Oblemenco și nașterea primei mari generații
Ascensiunea Universității a devenit evidentă în anii ’60 și la începutul anilor ’70.
Unul dintre oamenii care au schimbat definitiv istoria clubului a fost Ion Oblemenco.
Atacantul a devenit simbolul primei mari generații a Științei și unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria Craiovei. Oblemenco a fost de patru ori golgheterul primei divizii.
Performanțele și atașamentul său față de club au făcut ca numele lui să devină inseparabil de Universitatea Craiova. Astăzi, principalul stadion al orașului îi poartă numele.
În jurul său s-a construit o echipă capabilă să provoace dominația tradițională a formațiilor bucureștene.
„Campioana unei mari iubiri”
Sezonul 1972–1973 reprezintă unul dintre momentele definitorii ale istoriei Universității.
Craiova a terminat campionatul la egalitate de puncte cu Dinamo București, dar titlul a revenit formației bucureștene pe baza criteriilor regulamentare ale perioadei.
Universitatea nu a devenit atunci campioana oficială a României.
A câștigat însă ceva care avea să-i definească identitatea pentru următoarele decenii.
În jurul acelei generații s-a consacrat expresia „Campioana unei mari iubiri”, sintagmă asociată poetului Adrian Păunescu și devenită ulterior una dintre cele mai cunoscute formule din istoria sportului românesc.
Ea descria relația specială care se formase între echipă și public.
Universitatea nu mai era doar clubul studenților craioveni.
Devenise echipa Olteniei.
1974 – primul titlu de campioană
Ceea ce Craiova ratase cu un an înainte avea să obțină în sezonul 1973–1974.
Universitatea Craiova a devenit pentru prima dată campioana României.
Sub conducerea antrenorilor Constantin Cernăianu și Constantin Oțet, Știința a reușit să spargă supremația marilor cluburi din București.
Era primul titlu oficial de campioană obținut de o echipă craioveană.
În lot se aflau jucători precum Ion Oblemenco, Ilie Balaci, Petre Deselnicu, Nicolae Ivan, Nicolae Tilihoi, Aurel Țarălungă și Petre Marcu.
Succesul din 1974 nu avea să rămână unul izolat.
Fundația pentru cea mai spectaculoasă perioadă din istoria clubului fusese deja construită.
De la generația lui Oblemenco la Craiova Maxima
Sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 au adus pe teren o generație excepțională.
Avea să intre în istorie sub numele de Craiova Maxima.
Printre fotbaliștii emblematici ai acelei perioade s-au numărat Ilie Balaci, Silviu Lung, Costică Ștefănescu, Nicolae Tilihoi, Aurel Țicleanu, Rodion Cămătaru, Sorin Cârțu, Aurică Beldeanu, Nae Ungureanu, Nicolae Negrilă și Geolgău.
Universitatea câștigase deja Cupa României în 1977 și 1978.
În sezonul 1979–1980, Știința devenea din nou campioană.
Un an mai târziu, în 1981, Craiova realiza primul event din istoria clubului, câștigând atât campionatul, cât și Cupa României.
Dar această generație avea să rămână în memoria colectivă mai ales datorită performanțelor europene.
Craiova Maxima cucerește Europa
În sezonul 1981–1982, Universitatea Craiova a devenit prima echipă românească ajunsă în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni.
Pentru fotbalul românesc era o premieră.
Dar Craiova Maxima nu se oprise.
În sezonul următor, Universitatea a realizat cea mai mare performanță europeană din istoria sa.
În ediția 1982–1983 a Cupei UEFA, Știința a devenit prima echipă românească ajunsă într-o semifinală de cupă europeană.
Adversara a fost Benfica Lisabona.
În Portugalia, Universitatea a obținut un rezultat de 0-0.
Returul de la Craiova s-a terminat 1-1. Benfica s-a calificat în finală datorită regulii golului marcat în deplasare, aflată atunci în vigoare.
Craiova rămânea la numai un pas de finala Cupei UEFA.
Performanța a consacrat însă definitiv generația Craiovei Maxima.
Pentru o întreagă generație de români, Universitatea demonstrase că o echipă construită în afara Bucureștiului putea concura de la egal la egal cu nume importante ale fotbalului european.
Universitatea Craiova devine un fenomen național
Succesul Universității a depășit rapid granițele orașului.
În perioada de maximă performanță, Știința și-a construit o bază uriașă de suporteri în întreaga Oltenie, dar și în alte regiuni ale României.
Universitatea devenise alternativa fotbalistică la marile cluburi din București.
Stilul ofensiv, personalitatea fotbaliștilor, atmosfera de la Craiova și performanțele europene au transformat clubul într-un fenomen social.
În același timp, școala craioveană de fotbal a produs numeroși jucători importanți.
Ilie Balaci, Sorin Cârțu, Nae Ungureanu, Emil Săndoi, Pavel Badea, Eugen Neagoe și Gică Popescu sunt doar câteva dintre numele asociate de-a lungul timpului cu puternica tradiție fotbalistică a Băniei.
1991 – Universitatea câștigă din nou eventul
O altă generație importantă a readus Universitatea în vârful fotbalului românesc la începutul anilor ’90.
În sezonul 1990–1991, echipa pregătită de Sorin Cârțu a câștigat atât campionatul, cât și Cupa României.
Din acea generație făceau parte jucători precum Emil Săndoi, Pavel Badea, Gică Craioveanu, Adrian Popescu, Eugen Neagoe, Nicolae Zamfir și Silvian Cristescu.
A fost al doilea event din istoria Științei.
Universitatea avea să mai câștige Cupa României în sezonul 1992–1993, confirmând că tradiția marilor generații craiovene continua.
Marile performanțe care au construit legenda Universității
Perioada de aur a Universității a lăsat în urmă un palmares impresionant.
Clubul a cucerit patru titluri de campioană în secolul XX, în sezoanele:
1973–1974, 1979–1980, 1980–1981 și 1990–1991.
Universitatea a câștigat, de asemenea, numeroase Cupe ale României. Primele trofee au venit în sezoanele 1976–1977 și 1977–1978, urmate de succesele din 1980–1981, 1982–1983, 1990–1991 și 1992–1993.
Istoria oficială a Cupei României confirmă, între altele, finala din 1983, câștigată de Universitatea Craiova cu 2-1 împotriva Politehnicii Timișoara.
Dar poate cele mai importante borne internaționale rămân:
prima calificare a unei echipe românești în sferturile Cupei Campionilor Europeni și prima calificare românească într-o semifinală de cupă europeană.
Aceste performanțe au transformat Craiova Maxima într-un reper al fotbalului românesc.
Fotbalul craiovean înainte de Universitatea
Istoria fotbalului din Craiova nu începe însă la 5 septembrie 1948.
Documentarea istorică publicată chiar de Universitatea Craiova arată că fotbalul organizat apăruse în oraș cu mai bine de trei decenii înaintea Științei.
În 1915, Craiova avea deja șapte echipe de fotbal
În 1915, în Craiova erau consemnate deja șapte cluburi:
Excelsior, Oltenia, Generala, Rapid, Adler, Tinereța și Gloria.
Erau în principal formații de amatori, constituite în jurul unor grupuri de pasionați.
Cele mai multe nu au avut o existență îndelungată.
Prezența lor este însă extrem de importantă pentru istoria sportivă a orașului. Ea demonstrează că fotbalul prinsese rădăcini la Craiova încă înainte de Primul Război Mondial.
Craiu Iovan și Rovine Grivița – marile cluburi ale Craiovei interbelice
O etapă mult mai importantă a început în 1921.
Atunci au apărut două formații care aveau să marcheze fotbalul craiovean interbelic:
Craiu Iovan – întâlnită și sub denumirea Craiovan Craiova – și Rovine Grivița Craiova.
Potrivit documentării istorice publicate de Universitatea Craiova, cele două erau cluburi private constituite în jurul unor grupuri de studenți și muncitori.
Ele au reprezentat orașul în fotbalul interbelic și au pregătit apariția primei echipe craiovene capabile să se impună la nivel național.
1940 – apare FC Craiova
În 1940, Craiu Iovan și Rovine Grivița au fuzionat.
Din unirea celor două formații s-a născut FC Craiova.
Clubul a devenit una dintre formațiile puternice ale fotbalului românesc în anii celui de-Al Doilea Război Mondial.
Momentul său de vârf a venit în sezonul 1942–1943.
FC Craiova a terminat pe primul loc competiția națională organizată în condițiile speciale ale războiului.
Există însă o precizare esențială pentru interpretarea corectă a acestei performanțe.
De ce titlul FC Craiova din 1943 nu apare în palmaresul oficial
Competiția din sezonul 1942–1943 s-a desfășurat în condițiile excepționale ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
Din această cauză, ediția respectivă este tratată drept un campionat de război, iar performanța FC Craiova nu este recunoscută de Federația Română de Fotbal drept titlu oficial de campioană a României.
Chiar documentarea istorică publicată de Universitatea Craiova subliniază această situație.
Din punct de vedere istoric, performanța rămâne însă remarcabilă.
Cu peste trei decenii înaintea primului titlu oficial cucerit de Universitatea, Craiova avea deja o formație capabilă să termine o competiție națională înaintea marilor echipe ale epocii.
De la FC Craiova la apariția Științei
După încheierea războiului, fotbalul românesc a intrat într-o perioadă de transformări profunde.
FC Craiova a retrogradat în Divizia B în sezonul 1946–1947, iar după retrogradarea în Divizia C, în ediția 1947–1948, clubul s-a desființat.
În același timp, România trecea printr-o schimbare radicală de regim politic și instituțional.
Modelul cluburilor private caracteristic perioadei interbelice era înlocuit de structuri sportive asociate instituțiilor statului, întreprinderilor, ministerelor sau universităților.
La Craiova, dezvoltarea învățământului superior a creat cadrul apariției unui nou club.
Astfel se ajunge la 5 septembrie 1948.
La Filiași, o echipă formată din studenți disputa primul său meci oficial.
A pierdut cu 6-3.
Privit după 78 de ani, rezultatul aproape că nu mai contează.
Din acea echipă studențească aveau să se nască Știința lui Oblemenco, „Campioana unei mari iubiri”, generația lui Ilie Balaci și Craiova Maxima.
Peste un secol de fotbal la Craiova
Istoria fotbalului craiovean este, prin urmare, mai veche decât Universitatea Craiova.
De la Excelsior, Oltenia, Generala, Rapid, Adler, Tinereța și Gloria, consemnate în 1915, la Craiu Iovan și Rovine Grivița, apoi la FC Craiova și, începând cu 1948, la Știința, orașul a construit o tradiție fotbalistică de peste un secol.
Universitatea este cea care a transformat însă această tradiție într-un fenomen național.
Patru titluri de campioană în perioada sa istorică, trofeele Cupei României, generații extraordinare de fotbaliști și performanțe europene care au deschis drumuri pentru întreg fotbalul românesc au făcut din Știința unul dintre simbolurile Craiovei.
De aceea, 5 septembrie 1948 nu reprezintă doar data de naștere a unei echipe de fotbal.
Este începutul unei povești care avea să lege definitiv fotbalul de identitatea unui oraș și a unei întregi regiuni.
La 78 de ani distanță, numele sub care această poveste a devenit cunoscută în România și în Europa rămâne același:
Universitatea Craiova – Știința.