România: lider la producția de gaze în UE, dar vulnerabilă la frig. Cum se explică paradoxul?

În ultimii ani, România a intrat tot mai des în atenția Europei datorită potențialului său energetic, în special în sectorul gazelor naturale. Proiectul Neptun Deep și resursele interne consistente ar trebui să transforme țara în principalul producător de gaze al Uniunii Europene. Totuși, realitatea sezonului rece arată o imagine mai complicată: în iernile geroase, România ajunge să importe cantități semnificative de gaz pentru a-și acoperi consumul.
Cum este posibil ca un lider al producției europene să se confrunte cu deficit tocmai atunci când are cea mai mare nevoie?

România se pregătește să domine producția de gaze din UE

Începând cu 2027, odată cu exploatarea zăcămintelor de mare adâncime din Marea Neagră, România este estimată să devină cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană.

Proiectul Neptun Deep:

• este operat în parteneriat de OMV Petrom și Romgaz,

• are o investiție totală estimată la 4 miliarde de euro,

• include exploatarea zăcămintelor Pelican Sud și Domino,

• va adăuga aproximativ 8 miliarde metri cubi de gaz anual la producția internă.

Datele oficiale agregate de Eurostat și Ministerul Energiei arată că România a depășit deja Olanda ca nivel al producției interne, devenind liderul UE încă din 2024. Romgaz și OMV Petrom furnizează în prezent peste 90% din producția națională, menținând România într-o poziție strategică pentru securitatea energetică europeană.

Iarna schimbă însă totul: România importă gaz când scade temperatura

Deși pe hârtie suntem bine poziționați, în practică România ajunge în continuare să importe gaz în perioadele de consum maxim. Un episod recent, relatat de Ziarul Financiar, arată că în timpul unei perioade de frig intens, România:

• producea intern aproximativ 23,6 milioane m³ pe zi,

• extrăgea din depozite circa 26,2 milioane m³,

• dar tot avea nevoie de importuri în jur de 30% din necesar, în principal din Ungaria.

Acest scenariu se repetă în fiecare iarnă, indiferent de cât gaz produce România la nivel anual. În perioadele geroase, consumul intern pe termen scurt poate depăși capacitatea de furnizare pe termen real a producătorilor sau a depozitelor.

Importurile cresc, producția stagnează: un semnal de alarmă

Datele oficiale din 2025, publicate de INS și analizate de Profit.ro, arată că situația nu este doar izolată:

• producția totală de gaze a României a scăzut cu aproximativ 1%,

• în schimb, importurile au crescut cu peste 70% în primele 11 luni ale anului.

Această diferență semnificativă arată o dependență în creștere față de gazul din import, în ciuda potențialului intern în expansiune.

De ce există acest paradox? Trei probleme structurale

1. Capacitate insuficientă în perioadele de vârf

Chiar dacă România produce mult gaz, nu îl poate livra suficient de rapid atunci când consumul crește brusc. Debitul din infrastructură și capacitatea de extracție din depozite rămân limitate.

2. Depozite mari, dar nu optimizate pentru vârfuri

Depozitele subterane au o capacitate semnificativă, dar:

• nu pot elibera gaz în ritmul cerut la temperaturi extreme,

• nu sunt întotdeauna pline la început de iarnă,

• nu sunt conectate la toate zonele cu consum ridicat.

3. Lipsa unei strategii clare pentru gazele viitoare din Marea Neagră

Deși Neptun Deep va aduce o cantitate imensă de gaze, România nu are încă o strategie clară:

• cum va folosi intern acest gaz,

• cât va exporta,

• cum va adapta rețeaua,

• cum va susține industria pe termen lung.

Discuțiile la nivel guvernamental sunt încă în derulare, iar fără o planificare coerentă, România riscă să devină un mare producător care… importă în continuare iarna.

România în context european: oportunități și provocări

Europa trece printr-o transformare semnificativă în ceea ce privește gazul:

• crește masiv consumul de LNG,

• dependența de gazul rusesc continuă să fie redusă,

• interconectările regionale devin tot mai importante,

• prețurile rămân volatile,

• securitatea energetică este o prioritate strategică majoră.

În acest context, România are șansa să devină un actor-cheie în zona Mării Negre, dar pentru asta este nevoie de modernizarea infrastructurii interne, de reglementări clare și de o integrare eficientă a producției din Marea Neagră.

Concluzie: potențial uriaș, dar drumul până la independență energetică rămâne plin de obstacole

România se află într-un moment istoric: poate deveni nu doar lider al producției de gaze din UE, ci și un furnizor de stabilitate energetică pentru regiune.

Dar pentru ca acest potențial să se transforme în beneficii reale — facturi mai mici, industrie competitivă, aprovizionare sigură în iernile reci — este nevoie de:

• investiții noi în infrastructură și distribuție,

• modernizarea depozitelor,

• o strategie energetică coerentă,

• planificare pe termen lung pentru resursele din Marea Neagră.

Până atunci, paradoxul va rămâne: o țară care produce mult gaz, dar care importă atunci când e mai frig.