România pregătește primul mare val de investiții în eolianul offshore. Peste 3.000 MW ar putea fi instalați în Marea Neagră
România face un nou pas spre exploatarea potențialului energetic al Mării Negre. Ministerul Energiei pregătește cadrul necesar concesionării perimetrelor destinate viitoarelor parcuri eoliene offshore. Prima etapă de dezvoltare ar urma să permită instalarea unei capacități de aproximativ 3 GW.
Demersul reprezintă trecerea de la cadrul legislativ general la pregătirea efectivă a procedurilor prin care investitorii vor putea obține dreptul de explorare și dezvoltare a unor perimetre eoliene în sectorul românesc al Mării Negre.
Ministerul Energiei a pregătit normele privind procedurile de concesionare, precum și mecanismele referitoare la redevențele și taxele aplicabile viitorilor concesionari.
Cadrul legislativ de bază este reprezentat de Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore, publicată în Monitorul Oficial în mai 2024. Actul normativ stabilește regulile generale pentru dezvoltarea acestei noi ramuri a sectorului energetic românesc.
Prima etapă: aproximativ 3 GW de energie eoliană offshore
Planurile analizate pentru sectorul românesc al Mării Negre prevăd dezvoltarea proiectelor în mai multe etape.
Prioritatea o reprezintă perimetrele care permit utilizarea tehnologiei cu turbine eoliene instalate pe fundații fixe, o soluție deja utilizată pe scară largă în proiectele offshore europene.
Prima fază include trei perimetre și este asociată unei capacități totale de aproximativ 3,1 GW.
Această etapă este esențială pentru obiectivul României de a dezvolta circa 3 GW de capacitate eoliană offshore până în 2035.
În perspectivă, potențialul luat în calcul pentru mai multe etape de dezvoltare este considerabil mai mare și poate transforma Marea Neagră într-o nouă zonă majoră de producție a energiei regenerabile.
Cum vor fi concesionate perimetrele din Marea Neagră
Potrivit Legii nr. 121/2024, Ministerul Energiei este autoritatea competentă pentru concesionarea perimetrelor eoliene offshore.
Atribuirea acestora trebuie realizată printr-o procedură competitivă.
Legislația prevede posibilitatea participării atât la proiecte care beneficiază de o schemă de sprijin, cât și la proiecte dezvoltate fără o asemenea schemă.
Documentația procedurilor de atribuire trebuie să stabilească, printre altele:
-
condițiile de participare;
-
cerințele tehnice și financiare;
-
criteriile de evaluare a ofertelor;
-
informațiile disponibile despre perimetre;
-
garanțiile solicitate investitorilor;
-
modelul contractului de concesiune;
-
regulile privind redevențele și taxele.
Contractele de concesiune vor putea avea o durată de maximum 30 de ani, cu posibilitatea unei singure prelungiri de până la 10 ani.
Investitorii vor avea o perioadă dedicată explorării
Câștigarea unei concesiuni nu înseamnă că turbinele vor putea fi instalate imediat.
După semnarea contractului, concesionarii vor putea explora perimetrul pentru o perioadă de maximum doi ani. Aceasta poate fi prelungită cu cel mult șase luni pentru motive justificate și cu acordul autorității concedente.
În această perioadă trebuie realizate investigații tehnice detaliate privind condițiile din zona viitorului parc.
Sunt importante adâncimea apei, caracteristicile fundului mării, resursa eoliană, condițiile geotehnice și posibilitățile de conectare la sistemul energetic.
Trebuie analizat și impactul proiectelor asupra mediului, biodiversității și activităților deja existente în Marea Neagră.
Biodiversitatea și securitatea națională intră în analiza perimetrelor
Legea impune o analiză mult mai amplă decât simpla măsurare a vitezei vântului.
Pentru fiecare perimetru trebuie evaluate efectele asupra biodiversității Mării Negre și, după caz, asupra migrației păsărilor spre și dinspre Delta Dunării.
Sunt analizate și eventualele restricții generate de apărarea și securitatea națională.
În același timp, trebuie luate în considerare rutele maritime, cablurile submarine și activitățile petroliere existente.
Legislația precizează că dezvoltarea energiei eoliene offshore nu trebuie să afecteze drepturile aferente operațiunilor petroliere offshore deja existente.
Racordarea la rețea, una dintre marile provocări
Construirea turbinelor reprezintă numai o parte a investiției.
Energia produsă la zeci de kilometri de coastă trebuie transportată către Sistemul Electroenergetic Național. Acest lucru presupune cabluri submarine, infrastructură electrică offshore și investiții importante în rețeaua de transport de pe uscat.
Problema este relevantă mai ales pentru Dobrogea, regiune în care sunt deja concentrate capacități importante de producție.
Transelectrica a inclus în planificarea dezvoltării rețelei necesitatea analizării producției eoliene offshore din Marea Neagră. Operatorul sistemului de transport menționează și necesitatea introducerii în scenariile de dezvoltare a previziunilor privind noile capacități regenerabile offshore.
Prin urmare, succesul proiectelor offshore va depinde nu doar de investitorii care construiesc turbinele, ci și de capacitatea României de a dezvolta infrastructura necesară evacuării energiei.
Marea Neagră are un potențial eolian considerabil
Potențialul teoretic al României este mult mai mare decât cele aproximativ 3 GW prevăzute pentru prima etapă.
Evaluările realizate în ultimii ani au indicat posibilitatea dezvoltării atât a parcurilor cu fundații fixe, cât și a unor proiecte cu turbine plutitoare.
Diferența este importantă.
Turbinele cu fundații fixe sunt utilizate în special în zone cu adâncimi mai reduse și beneficiază deja de un lanț industrial matur.
Tehnologia eoliană plutitoare permite exploatarea unor zone cu ape mai adânci, dar costurile și complexitatea tehnică sunt, în general, mai ridicate.
Pentru România, primele proiecte sunt orientate spre zonele considerate compatibile cu tehnologiile offshore mature.
Ce înseamnă 3.000 MW pentru sistemul energetic românesc
O capacitate instalată de 3 GW ar fi semnificativă raportat la dimensiunea actuală a sistemului energetic național.
Totuși, puterea instalată nu trebuie confundată cu producția permanentă.
Turbinele eoliene nu produc continuu la capacitatea nominală, iar producția variază în funcție de condițiile meteorologice.
Avantajul proiectelor offshore este însă reprezentat de condițiile de vânt, care pot fi mai stabile și mai favorabile decât în numeroase amplasamente terestre.
Integrarea unei asemenea capacități presupune însă investiții complementare în rețea, interconectări, flexibilitate și soluții de stocare.
De la concesionare la producția efectivă vor trece mai mulți ani
Chiar dacă procedurile de concesionare reprezintă un pas important, primele turbine nu vor apărea imediat în Marea Neagră.
Proiectele offshore sunt printre cele mai complexe investiții din industria energetică.
După concesionare urmează explorarea, studiile geotehnice, evaluările de mediu, proiectarea, finanțarea, autorizarea și racordarea la rețea.
Legea prevede că, în cazul acordării unei scheme de sprijin, centralele trebuie puse în funcțiune într-o perioadă de maximum opt ani de la încheierea contractului de concesiune.
Prin urmare, ținta anului 2035 presupune respectarea unui calendar investițional ambițios.
Eolianul offshore poate schimba rolul energetic al României în regiune
Dezvoltarea parcurilor eoliene din Marea Neagră trebuie privită într-un context energetic mai larg.
România dezvoltă simultan noi capacități regenerabile, proiecte de stocare și infrastructură de transport și interconectare.
În februarie 2026, Transelectrica și Georgian State Electrosystem au semnat un memorandum pentru avansarea proiectului de interconectare submarină în curent continuu de înaltă tensiune dintre Georgia și România.
Proiectul este conceput pentru a contribui la securitatea energetică, diversificarea rutelor de transport și integrarea surselor regenerabile în regiunea Mării Negre și în Uniunea Europeană.
Într-un asemenea scenariu, România ar putea evolua de la statutul de producător regional important către cel de nod energetic al Europei de Sud-Est.
Concluzie
Pregătirea concesionării perimetrelor eoliene offshore reprezintă una dintre cele mai importante etape de până acum în dezvoltarea acestei industrii în România.
Legea există deja. Următoarea provocare este transformarea cadrului legislativ în proiecte finanțabile și construibile.
Prima etapă, de aproximativ 3 GW, poate deveni testul decisiv pentru capacitatea României de a atrage investiții de mare anvergură în Marea Neagră.
Succesul va depinde însă de mai multe elemente: stabilitatea legislației, procedurile de concesionare, schema de sprijin, autorizarea proiectelor și, mai ales, dezvoltarea rețelei electrice.
Dacă aceste componente vor avansa coordonat, Marea Neagră ar putea deveni în următorul deceniu una dintre principalele surse noi de energie regenerabilă ale României.