România — o generaţie blocată între şcoală, muncă şi… nimic
Potrivit celor mai recente date publicate în 2025, aproximativ un sfert dintre tinerii români cu vârste între 15 şi 24 de ani se află în afara pieţei muncii sau a sistemului educaţional. Mai larg, între 15 şi 29 de ani, circa 19–20 % dintre tineri (adică aproape 1 din 5) „nu muncesc și nu studiază” — o situaţie cunoscută sub acronimul „NEET” (Not in Employment, Education or Training).
Această realitate pune în evidență o veritabilă criză generată de factori multipli: acces redus la educaţie/vocaţional, prăbuşirea speranţelor profesionale, migrarea tinerilor sau pur şi simplu lipsa de atractivitate a ofertelor de muncă — toate contribuind la creşterea exodului de forţă de muncă activă.
Ce arată cifrele: stat şi studii recente
Într-un articol publicat în toamna lui 2025, se arată că tinerii fără loc de muncă sau fără studii reprezintă cea mai vulnerabilă categorie de vârstă — cu o rată a șomajului (și inactivității) ce depășește considerabil media europeană.
Un raport recent consemnează că România are în 2025 “recordul negativ” în Uniunea Europeană pentru proporţia tinerilor NEET: circa 570.000 de tineri (15–29 ani) nu au lucrat și nu au urmat vreun program educațional sau de formare.
Mai mult, chiar dacă rata generală a ocupării forței de muncă a crescut ușor în rândul populației adulte (20–64 ani), raportul pentru tineri rămâne grav dezechilibrat: pentru grupa 15–24 ani, rata șomajului/înaintării spre inactivitate atinge valori alarmante.
Factorii care explică fenomenul NEET și şomajul în rândul tinerilor
• Deficit educațional și abandon școlar
Lipsa unei calificări solide sau finalizarea timpurie a studiilor predispun tinerii la o vulnerabilitate accentuată pe piața muncii. În multe cazuri, tinerii din mediile rurale sau din zone cu acces limitat la educaţie nu beneficiază de instrumentele necesare pentru a accede la locuri de muncă stabile.
• Exigențele pieței muncii — experiență vs. candidați fără experiență
Un semnal frecvent din partea angajatorilor este reticența față de tineri fără experiență. Mulți candidați tineri, chiar și cu studii sau pregătire, sunt excluși pentru că nu au “bagajul” profesional necesar — ceea ce izolează o parte importantă a generației tinere de șanse reale de angajare.
• Așteptări disproporționate vs. realitatea salariilor și condițiilor de muncă
Pentru mulți tineri, oferta de muncă este percepută ca insuficientă — salariile considerate mici, perspectivele limitate și beneficiile reduse determină refuzul angajării. În plus, mobilitatea redusă (deplasare, costuri, chirie) descurajează acceptarea joburilor disponibile.
• Efecte sociale, psihologice și pe termen lung
Tinerii aflați în afara pieței muncii și a educației pot deveni vulnerabili la marginalizare, sărăcie, migrări economice sau chiar degradare a sănătății mentale. Probleme precum lipsa motivației, stigmatizarea socială sau depresia sunt menționate ca efecte reale ale statutului de NEET.
Implicații pentru economie și societate
Pentru economia României, un procent ridicat de tineri NEET înseamnă un uriaş potenţial uman irosit. Forța de muncă tânără este adesea motorul creșterii economice pe termen mediu şi lung — dar cu milioane de tineri blocați în inactivitate, productivitatea, inovarea și dinamica demografică sunt amenințate.
Pe termen lung, generațiile afectate ar putea contribui mai târziu, mai fragmentat sau deloc la sistemul de pensii, la creșterea economică sau la susținerea bunăstării sociale. Într-o Românie cu deja provocări demografice și migrație masivă, fenomenul devine și mai grav.
Din punct de vedere social, riscul marginalizării, al disparităților economice și al declinului coeziunii sociale crește. Tinerii NEET sunt mai vulnerabili la sărăcie. Situatia traducandu-se prin lipsa locuinţei, excluziune socială, dar și la decizii majore precum emigrarea.
Ce s-ar putea face — direcţii de politică publică și recomandări
-
Consolidarea sistemelor de educaţie și formare profesională. Adaptarea curriculei la cerinţele pieţei, focus pe calificări practice și învățare continuă.
-
Stimulează angajarea tinerilor fără experienţă. Programe de internship, ucenicie, formare la locul de muncă, cu suport şi subvenţii pentru angajatori.
-
Promovarea mobilităţii și a locurilor de muncă locale. Infrastructură, transport, sprijin pentru zone rurale și periferice, pentru a reduce distanţa dintre tineri și locurile de muncă.
-
Politici sociale integrate. Sprijin pentru tinerii marginalizaţi, consiliere, programe de reintegrare profesională și formare continuă.
-
Sensibilizarea angajatorilor și schimbarea mentalităţii. Recunoaşterea potenţialului tinerilor, investiţia în formare, și încurajarea responsabilităţii sociale corporative.
Încheiere
Fenomenul „1 din 5 tineri nu muncește, nu își caută de lucru” nu este doar o statistică. Este semnalul unei generații blocate. În contextul actual cu migrație, schimbări demografice și o piață a muncii tot mai exigentă pierderea potenţialului tinerilor înseamnă pierderi pe termen lung pentru întreaga societate.
Actele de politici publice, susţinerea economică și socială, adaptarea sistemului educațional și formarea continuă pot și trebuie să schimbe acest deznodământ. Societatea are nevoie de această generație. Iar tinerii au nevoie de o şansă reală.